Pentru nostalgici ca mine, care am apucat vremea dinainte de revoluţie, titlul de mai sus vă aminteşte, desigur, de o poveste. Mihai Stănescu intenţiona să publice un volum de caricaturi cu tentă “politică”, chiar in momentul când tovarăşul cel mai iubit se pregătea să se realeagă. Cineva de la partid i-a comunicat caricaturistului că volumul său nu pică deloc bine: “Acum nu e momentul, tovarăşe Stănescu…” Era aproape de congres, vremurile erau grele, aşa că… volumul urma practic să nu mai apară niciodată. Dar a venit revoluţia, volumul a devenit un succes, iar fraza de refuz din partea cenzurii a ajuns sa dea titlul volumului.
Am reauzit fraza respectivă acum câteva zile, într-un alt context, de la un vecin. Pe când îmi frământam mintea ce să scriu la ziar pentru numărul acesta, respectivul mă abordează cu o frază-capcană: “Gabriel, toate ziarele ne informeaza că suntem în plina criză imobiliară şi că acum nu e momentul să vinzi sau să cumperi case. Tu, dacă nu ai fi curtier – şi deci nu ar fi vorba să îţi câştigi pâinea din tranzacţii imobiliare, ce ai face ?”
Bună întrebare, aproape că m-a luat pe nepregatite. Dar cum vecinul respectiv este dentist de meserie, am găsit replică: “Tu, dacă nu ai fi dentist, ai sta prost cu banii şi te-ar durea măseaua de nu poţi să dormi, ce-ai face? Dacă ziarele îţi spun că acum nu e momentul să mergi la dentist pentru că economia merge prost şi ar fi mai prudent să îţi ţii banii acasă, cum ai proceda?”
Vecinul a râs şi a răspuns: “Dacă chiar m-ar durea măseaua de nu mai pot, sigur că m-aş duce, orice ar fi. Dar dacă aş vrea numai să îmi fac un tratament de albire a dinţilor sau să îmi schimb o punte veche cu una noua de porţelan, numai pentru că îmi place mai mult culoarea, atunci aş mai aştepta până când mi-aş permite.”
Bingo! Vecinul meu e băiat deştept şi a gasit răspunsul potrivit. Aşa că i-am răspuns şi eu: “În situaţie de criză, nu trebuie să iei decizii pe criteriul «am chef să…» sau «mi-ar plăcea să…», ci numai pe criteriul «e neaparat să…» Cam aşa ar trebui să fie şi dacă te gândeşti să cumperi sau să vinzi o proprietate.”
Dacă situaţia in care te afli “doare rău” – adică dacă nu ai încotro, dacă ai o ofertă de job mai bună în alt oraş, dacă nu te mai înţelegi cu nevasta şi nu mai poţi sta sub acelaşi acoperiş cu dânsa, dacă trebuie să ieşi la pensie peste 3 luni, dacă ai pierdut jobul şi nu îţi mai poţi permite să plăteşti şi eşti pe punctul să pierzi casa în faţa băncii, nu mai aştepta! Cu cât stai mai mult, cu atât “durerea” o să ajungă la “nerv”.
La fel, dacă stai undeva şi plăteşti chirie scumpă, te cerţi cu vecinii, e frig în apartament şi nu ai cu cine să te înţelegi să se facă mai cald, şi ai un ban pus deoparte, e mult mai bine să cumperi un apartament, un duplex sau o căsuţă unde ai control asupra situaţiei. Pe termen lung, eşti mai câştigat. Dar, pe de altă parte, dacă ai dori o casă mai mare, cu 4 camere pe ultimul etaj, în loc de 3, aşa cum ai acum, sau vrei garaj dublu în loc de simplu, sau vrei o faţada de piatră în loc de cărămidă, atunci probabil ar fi preferabil să mai aştepţi sau să măsori de zece ori până tai o dată!
Aşadar, “acum nu e momentul” nu poate fi un răspuns valabil pentru toate situaţiile. Ţineţi cont că ziarele care analizează piaţa imobiliară se înşală de multe ori, iar uneori pot informa tendentios, cu bună ştiinţă – depinde ce interes are cel ce plăteşte articolul.
Se zice că nea Nicu, prin anii în care România o ducea tare prost (nu aşa de bine ca acum, nu-i aşa?), s-a decis să vadă cu ochii lui cum simte populaţia “reformele” sale. S-a deghizat în “cetăţean de rând” şi a pornit prin ţară, întrebând pe unul şi pe altul: “Cum ar fi dacă şeful statului ar strânge şurubul mai tare, ar fi bine sau rău?”. Cam toată lumea răspundea, evident: “Rău, neică, cum să fie?”. Dar, într-o seară, la un restaurant, nea Nicu dă peste un domn îmbrăcat bine, în costum negru, căruia părea că îi merge bine şi căruia îi pune aceeaşi întrebare: “Dacă Ceauşescu ar strânge şurubul şi mai tare, matale ţi-ar fi mai bine sau mai rău?” “Mai bine, mult mai bine”, răspunde domnul în negru. “Dar dacă strânge rău de tot şurubul?” “O, atunci ar fi super!”. Intrigat, Ceauşescu îl întreabă: “Da’ matale cu ce te ocupi? Ce meserie ai?” La care domnul bine îmbrăcat răspunde, senin: “Păi, eu sunt gropar.
Istoria ne arată că cei ce se îmbogăţesc procedează, în general, invers decât majoritatea. În timpul crizelor economice, o minoritate de oameni bine informaţi se îmbogăţeşte, făcând mereu pe dos decât face gloata. Când cei mulţi vând, disperaţi, cei bogaţi cumpără ieftin. Dacă ne luăm mereu după ce face majoritatea, ajungem şi noi aşa cum este majoritatea, adică “săracă şi îndatorată”.