Alegător derutat, caut candidat…

0
182

Suntem trecuți de jumătatea lui iunie, se apropie vacanța parlamentară (cea prezidențială pare permanentă).

Entuziasmul de după alegerile și referendumul din 26 mai sunt pe punctul de a se topi, încet, încet, așa cum era de așteptat. Deocamdată, în afară de plecarea lui Dragnea la pușcărie și de șampania băută la Cotroceni de Iohannis și gașca presupușilor învingători, situația stagnează. Tot Veorica este prim ministru și tot PSD și ALDE dețin majoritatea. Lumea va începe să fie nemulțumită, și mulți o să rămană cu impresia că au votat degeaba.

Da, opoziția a depus o moțiune de cenzură, cu speranța să dărâme guvernul. Cine o va susține însă? Cel mai probabil USR nu dorește să intre acum la guvernare, ar mai avea un pic de crescut, or pentru asta le convine mult mai mult rolul de partid de opoziție. PNL și PMP de capul lor nu vor putea. Pe Ponta nu se poate conta, el semnalizează dreapta virând la stânga, pentru că ploile sale se aranjează mai degrabă dacă se împacă cu PSD. Iar dacă moțiunea nu trece, și e foarte probabil să nu treacă, dezamăgirea va fi uriașă, PNL și USR vor începe să arunce vina de la unii la alții, în scopul capitalizării electorale. Așa că vom ajunge probabil în toamna cu același guvern.

Alta e însă grija mea acum.
Postul de președinte al României este vacant de vreo cinci ani. Iohannis fiind mai mereu în … vacanță, ba la mare, ba la munte, de jure sau de facto.

Noi nu știm încă pentru cine vom sta la coadă la vot în noiembrie.
Cei din generația mea, care am copilărit pe vremea comunismului suntem oarecum obișnuiți să stăm la coadă și dacă nu știm ce se bagă, dar ce ne facem cu cei mai tineri și neliniștiți? Ăștia nu au răbdarea noastră!

Pe vremea lui Ceaușescu, când ieșeai din casă luai mereu cu ține o sacoșă goală, numită PPC…(nu înseamnă „pay per click” ca acum, ci „poate pică ceva”). Cum magazinele alimentare erau de obicei pustii, de cele mai multe ori te intorceai cu pungă goală. Uneori însă, auzeai strigând de la balcon vreun vecin: „A băgat ouă!” sau „A băgat brânză!” – și atunci PPC-ul își demonstra valoarea. În cea mai mare viteză te așezai la coadă și dacă aveai noroc te intorceai seara acasă cu tolba plină.
Cu ce ne vom întoarce însă în sacoșă în noiembrie de la coada de la vot? Cine va fi pe lista?

Azi la nici șase luni de dată alegerilor știm doar că Iohannis, președintele PAS CU PAS, care a spus PAS la primul mandat, mai vrea să zică PAS încă o dată. I s-a alăturat în cursa, cine altul, decât Puie Monta, care speră să fie susținut iarăși de M… PSD…. Please, God, no! Nu mai vreau perversiuni electorale…

În condițiile de vacanță permanentă la Cotroceni și de vara la Parlament va trebui să așteptăm probabil până prin septembrie ca partidele să iasă cu ceva concret: USR să apară cu Cioloș, Barna sau Clotilde sau PMP să inventeze ceva. Cum spuneam, bănuiesc că PSD îl va susține pe Ponta, e mai economic. În spațiul public s-au mai aruncat unele nume – Ion Aurel Pop, Laura Kovessi, Mihai Neamțu, Adrian Papahagi, ba la un moment dat niște amici de Facebook au pomenit și de mine ….
(Nu merci, mai vorbim la mandatul următor…Un alt profesor de fizică după Iohannis nu e foarte excitant).

Eu nu vreau să propun nume, dar vă zic cam la ce aș visa. Să creionez așadar portretul robot al președintelui ideal.

1. Un om cu carte, cu o bună cunoaștere a politicii românești și internaționale. Educat peste nivelul doamnei Dancila (ceea ce nu e greu). Cineva care să știe politică, dar și domeniile conexe – economie, apărare, educație, sănătate.
Când spun educat, mă refer atât la educația formală cât și cea informală – adică cea care se face în afara școlii – la muncă, în afaceri, în familie – un om care să fii învățat ceva din toate.
2. Să fie un om practic, capabil să și facă nu doar să zică, dispus să se bată pentru România, să nu doarmă nopțile când are probleme grele de rezolvat.
3. Să fie un individ reactiv – care să nu afle ce se întâmplă în lume de pe Facebook și să nu aștepte să primească telefon de la Bruxelles ca să stie cum să reacționeze. Adică cineva mai reactiv ca Iohannis – nici asta nu e greu, nu?
4 Dar să fie și proactiv – să se înconjoare de consilieri buni, inteligenți, să aibă o echipa capabilă să planifice și să prevadă – nu să trăiască din criză în criză.
Adică să aibă un pic de viziune, să promoveze un proiect de țară, nu doar să ne vorbească despre corupție. Să nu fie un „order taker” – un ospătar care așteaptă comenzile de la UE. Din păcate, până acum, nici Cioloș și nici Iohannis nu m-au convins că ar fi peste acest nivel, iar în cazul lui Ponta mi-e frică să nu primească comenzi și de la Putin sau Erdogan.

5. Să fie patriot și cu frică de Dumnezeu. Ce vreau să spun prin asta? Să pună intresele României și românilor pe orimul plan, și nu interesele UE sau NATO. UE și NATO nu sunt și nu trebuie să fie scopuri în sine. Ele trebuie să fie mijloace spre atingerea securității și prosperității pentru România.
Iar când spun „frică de Dumnezeu”, nu mă interesează de câte ori merge la Biserica, nici ce religie sau confesiune are, nu despre asta vorbesc – ci mă refer la un om onest, conștient de slăbiciunile sale, cu principii sănătoase, care să își respecte țară și poporul, care să fie atașat de istoria României, să respecte tradițiile strămoșilor și mormintele eroilor. Nu să fie preocupat doar de prosperitatea materială – de bani, de investiții, de infrastructură, dar și de educație, de patrimoniu, de rolul nostru ca națiune, de ce vom lasă mai departe celor ce vor veni după noi.

Mi-ar place un tip hotărât și de acțiune, gen Trump. Sau Băsescu. Un președinte jucator. (Da, știu, mulți nu îl iubesc pe Trump și nici pe Băsescu). Aș prefera un om al faptelor. Știu, Trump nu e român, iar Băsescu nu mai are voie….Dar nu s-o găsi oare vreun Trumpescu și pe la noi? Eu încă aștept să răsară de undeva….

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCronica alegerilor
Articolul următorDecalogul omului politic
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.