Angoase moderne

0
257

Nu am nici o pretenție de a fi expert în medicină, dar ca simplu cetățean îmi pun totuși o întrebare: de ce oare auzim, de la an la an, despre creșterea numărului de boli grave? Cancer, diabet, boli de inimă, depresii – cifrele sunt din ce în ce mai alarmante.

Care să fie cauzele? Este la modă să dăm vina pe genetică. E mai simplu așa, căci eliminăm răspunderea individului pentru propriile probleme, de vreme ce tataie e de vină. Alții spun că ar fi stressul excesiv cu care se confruntă omul modern. Alții spun că lipsa de mișcare fizică. Sau hrana proastă, prea procesată. Sau lipsa de vitamine și minerale.

Suntem bombardați cu tot felul de statistici îngrijorătoare și de noi și noi studii care arată, fiecare în parte, că x sau y este elementul cheie în declanșarea bolilor. Și de regulă, în spatele fiecărui studiu, cineva încearcă să ne vîndă ceva: medicamente, vaccinuri, vitamine, asigurări, abonamente la gimnastică, tratamente scumpe.

Dacă mă gândesc însă la generațiile anterioare – părinți, bunici, străbunici – unii din ei apucând  90 sau 100 de ani, nu pot spune că ei ar fi fost foarte bine și științific hrăniți, nici că ar fi avut o viață fără stress. Uneori le-au murit părinți de tineri, alteori  soții, soțiile sau copiii. Au trecut prin războaie, răscoale, crize economice îngrozitoare. De ce acum, în epoca atâtor descoperirii științifice, a alimentației după cărți și a vitaminelor scumpe, suntem tot mai des bolnavi și bolile apar tot mai devreme? Să încercăm câteva comparații între stilul de viață modern și cel al înaintașilor.

Trăim în epoca stressului refulat.€ Suntem dominați de frici și îngrijorări, frustrări și mânii neexprimate. Nu era cazul înaintașilor noștrii, neobișnuiți cu controlul excesiv al emoțiilor. Bunicii noștrii plângeau autentic când le murea cineva, țineau doliu, sau dimpotrivă se veseleau fără reținere la nunți sau botezuri. Sau înjurau din inimă când ceva nu ieșea cum trebuie. Nu exista ideea de a îți înghiți lacrimile sau a-ți stăpâni râsul. De asemenea, nu cred că erau atât de preocupați de ce zice șeful sau să se laude cu ce salarii au, ce mașini conduc, sau să fie invidioși pe colegi.

Toxinele din alimente. Chiar dacă nu mâncau după carte, pentru strămoșii noștri roșiile, cartofii și salata, puiul din tigaie prăjit în ulei nu conțineau pesticide, ierbicide și nici hormoni de creștere. Erau proaspete, culese direct din pom sau din pământ, iar găina… mișca încă în farfurie. Nu se foloseau alimente congelate, se mânca mereu ce oferea natura în sezon.

Nu existau computere, televizoare cu plasmă, iPad-uri și nici muncă de birou. Munca fizică era sfântă, de la răsărit până la apus. După o zi de alergat după vite sau de arat, semănat, plivit, nu exista să stai seara la TV, la telenovele, și nici să ai insomnie. Se dormea pe rupte.

Frica de boli și lipsa bucuriei. Generația noastră este supusă unui bombardament mediatic permanent despre cancere, diabete, ulcere, boli de inimă, impotență și toate reclamele la medicamente și la vitamine au referiri la aceste boli. De frică să nu fim unul din cei 2 la 1000 care pot fi atinși anul ăsta, ne tot îngrijorăm, calculăm câte calorii conține fiecare înghițitură, calculăm necesarul de vitamine, evităm mâncărurile care ne plac. Și alergăm cu cronometrul în mână pe covorul rulant. Consecința, ne cam piere bucuria mesei și plăcerea jocului.

În fine, socializarea. La biserică sau la horă de duminică, la șezători sau pur și simplu seara la poartă, femeile și bărbații satului mai bârfeau, mai sorbeau câte o țigară de tutun proaspăt uscat la soare, sau mai dădeau pe gât o țuică de prună fără conservanți. De asemenea, când aveau nevoie unul de altul, erau acolo, să pună umărul. Noi socializam pe facebook cu câte un „poke” sau dăm „like” amicului care își mută mobila singur sau își repară acoperișul, și „share” la câte o ciber-glumă reușită, fără să ne ridicăm fundul de pe scaun.

Așadar, comuniunea cu natura și cu semenii, precum și înfruntarea pericolelor reale au dat forță generațiilor precedente.

Fără a dori să ne întoarcem în trecut, un semnal de alarmă trebuie tras. Stilul nostru de viață actual este dominat de frică. Nu există colț de stradă în care să nu ni se atragă atenția la vreun pericol. Trăim probabil în una din cele mai sigure societăți din istoria lumii, cu cele mai puține crize alimentare, cu cele mai puține razboaie sau conflicte, și totuși cu cele mai multe boli nervoase. Civilizația noastră este hrănită din angoase. Frica excesivă pentru pielea proprie și nepăsarea de ceilalți au ajuns să constituie motorul acțiunilor de zi cu zi. Să nu aibă oare nimic de-a face cu morbiditatea omului modern?