Avioane și strip-tease

0
57

Am vizitat, la invitația lui fi-miu (fost olimpic, fost student canadian, azi bărbat cu multă carte, vorba cântecului) coasta de Vest din țara lui Trump Vodă. Am plecat din Montreal spre Vancouver cu un avion Air Canada cam peticit, dar care oferea pentru 20 dolari conexie internet wi-fi pe toată durata zborului! (Dacă știați dinainte că există Wi-fi în avioane, nu râdeți de un om bătrân… Eu nu, așa că era să cad de pe scaun când am aflat…noroc că aveam centura de siguranță pusă și nici loc unde să cad nu prea era). Nu am plătit cei 20 dolari, pentru că doamna stewardesă a sosit cu mâncarea exact când să apăs pe butonul „Buy”. Așa că am ronțăit niște macaroane uscate cu brânză sleită, în loc să pierd vremea pe Facebook…Dar nu-i așa că ar fi fost „cool”?

Am ajuns noaptea la Seattle, după ce un avion cu elice de pe vremea lui James Bond Întâiul m-a transbordat peste graniță. În State m-am deplasat încolo și încoace cu mașini UBER șoferite cu precădere de emigranți care abia vorbeau engleză. Am făcut conversație cu mâinile în diferite limbi – etiopiană, iordaniană, omaniană, pakistaneză și mai ales în poliglotă. Nu am îndrăznit să-i întreb pe respectivii driveridacă prezența lor în State este documentată sau nu, dar nu era treaba mea.

Mi-am vizitat odrasla la locul de muncă – întreprinderea fruntașă pe ramură Microsoft, din comuna Redmond, județul Washington. Am văzut cu ochii mei cum se pregăteste tehnologia cea mai avansată pentru făurirea viitorilor zombi, omul nou cel cu ochii lipiți de ecran și cu fruntea conectată la realitatea virtuală. Nu va mai fi nevoie să mai facem turism clasic, e suficient să încărcăm softul necesar, să apăsăm pe un buton și iată-ne în Roma, în China, în America de Sud….cele de astăzi sau din trecut.

Un oraș civilizat, cu străzi mai curate decât un restaurant Mac Donald (nu preami-a ieșit comparația asta, nu-i așa? ), cu multi mâncători de peste oceanic, cu multă verdeață (orașul, nu peștele), și care adăpostește uzinele Boeing, fabricile cu cea mai mare producție de avioane la hectar din lume, lider american în ceea ce privește exporturile, mândria lui Trump Vodă! (Impresiile de la uzina de avioane, altădată!).

Cele opt zile de vacanță au trecut repede, și iată-ma iar la aeroport. Bye bye, USA – țara unde se intră greu și se iese și mai greu…legal.
Pașaportul și biletul ți se verifică cel puțin de două ori (ceea ce este mai bine decât în Cuba unde respectiva operație are loc de 6 ori, de multe ori efectuată de grăniceri care stau la un metru unul de altul).
Apoi urmează lunga coadă de așteptare la verificarea de securitate… 

Când te apropii de punctul de control, ai brusc impresia că vei asista la un show de strip-tease.
Cu mic și mare, bărbați, femei și celelalte 72 de genuri identificate deocamdată (în curând vor depăși numărul de elemente din tabelul lui Mendeleev) încep să își dea jos geaca, pulloverul, cureaua, rimelul, să își golească buzunarele de mărunțiș și în sfârșit, să își scoată pantofii!
Tensiunea crește…

(Parcă îl aud în difuzor pe Joe Cocker: “You may leave your hat on”… That’s not for you, sir, zice ofițerul, trezindu-mădin visare – hats off, please).

Din fericire (deocamdată) măsurile de securitate se opresc aici. Nu se știe la ce se va ajunge în viitor.

În tricou, fără curea și fără pantofi, nu știi dacă urmează să intri în pușcărie sau la moschee….

Nici una, nici alta, ci doar în aparatul de raze X, unde primești o radiografie gratuită față-verso, iar apoi un ecran verde te declara OK.
(Ok la ce? – am întrebat. Am arterele bune, stau bine cu plămânii? – That’s confidential, sir….It’s just for us).
Aha! Acum înțeleg de ce Obama Care a costat așa de mult. Sănătatea granițelor înainte de orice.

Abia ai trecut de americani, și te întâmpina canadienii care doresc să știe dacă nu cumva vrei să introduci în țara lor periculoasele sandvișuri, salamuri, brânză de NAFTA sau mai mult de două sticle de vin.
Nu, băieți, nu vin cu vin….Ajunge că vin cu ideile mele reacționare….
Oricum, cele din Spania sunt mai bune (vinurile, nu ideile).

În tot acest răstimp, pe la frontierele nepăzite ale Americii, Canadei, Europei trec zeci de imigranți nedocumentați, viitorii șomeri de lux ne-necesari sistemului capitalist (Cu tot cu sandvișuri).

Vacanța s-a terminat! La muncă, să avem de unde să plătim șomajul (altora)!

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPresa și tehnologia
Articolul următorSperanțe și un pic de fotbal
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.