Barbarcelona

0
105

Ştie cineva ce se petrece pe Ramblas?”

17 august 2016, ora 5 după amiază. Mă aflu pe Ramblas, faimosul pasaj pietonal din Barcelona, strada care forfoteşte de turişti la orice oră din zi sau din noapte. Cu o zi înainte, vizitasem Sagrada Familia, cea mai frumoasă Biserica pe care am văzut-o vreodată (ştiu, impresiile sunt subiective), Biblia povestită de Antoni Gaudi într-o simfonie de forme de piatră şi lumină.

Un an mai târziu, mă aflu tot în Spania. Pe la ora 5 şi ceva, încep să curgă veşti alarmante. Un profesor de engleză din Barcelona postează pe Facebook: “Ştie cineva ce este cu agitaţia asta de pe Ramblas? Se strigă de peste tot, văd oameni care aleargă în toate direcţiile”. Apoi ştirile se succed sacadat, precum gloanţele unei mitraliere. Se vorbeşte de un atentat terorist. O furgonetă a intrat în mulţimea de turişti….confuzie maximă, panică, atentatorii sunt pe fugă.

Pe forumuri, lumea se ceartă pe cifre…o joacă absurdă despre numărul victimelor: unii spun că ar fi numai un mort, alţii că sunt 15… Contează oare? Cine pleacă în vacanţă pregătit de a fi călcat cu furgoneta pe o stradă pietonală? Deja, în plin atentat, au apărut binevoitori care vor să minimizeze amploarea evenimentului….”o fi vreun accident de circulaţie…” Tocmai în Barcelona, un oraş atât de primitor….mai ales de când Ada Colau, primăriţa progresistă militează pentru alungarea turiştilor şi atragerea refugiaţilor, sub pretextul nobil al incluziunii…de parcă i-ar primi la ea acasă… Asta în timp ce oraşul lui Gaudi devine tot mai insalubru pe zi ce trece… Până ieri, Mme Colau încă îl consideră pe Donald Trump responsabil pentru violenţele din Charlotesville…astăzi în schimb, în faţa tragediei din propria ograda, ea ne atrage atenţia, conform reţetei cu care ne-am obişnuit deja, să nu ne lăsăm dominaţi cumva de ură….ca de obicei, nici atacul de la Barcelona nu are vinovaţi, ci numai victime.

Pe reţelele de socializare circulă imagini îngrozitoare, cu femei şi copii striviţi pe caldarâm….Mă înfior gândindu-mă că dacă se întâmpla acum un an, puteam fi şi eu printre ei. Aud mai târziu, la ştiri, că teroriştii planificau să distrugă tocmai Sagrada Familia…dar providenţa a vrut altfel….nu ştiu, sincer, cum aş putea reacţiona dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Sunt furios numai la gândul că munca de aproape 100 de ani a unui geniu se poate face ţăndări în câteva clipe, numai pentru că nişte fanatici au decis că “cealaltă religie” este “kafir”. Parcă nu suferi niciodată aşa de mult că atunci când locurile dragi ţie, unde ţi-a rămas o bucată din suflet, sunt terfelite de barbari.

Dar cel mai mult mă miră faptul că nu ne mai miră nimic.

Să nu ne lăsăm dominaţi de ură”

Pe forumuri, strigăte de indignare, reacţii de spaima, sete de răzbunare… Mă abţin deocamdată să comentez evenimentele „la cald”. Prefer să acumulez cât mai multe informaţii. Citesc în schimb sute de comentarii, toate se învârt în jurul celor două tendinţe clasice. Prima tendinţă este să îi blamăm pe musulmani în bloc şi să îi considerăm responsabili de toate relele. Unii propun soluţia radicală de a-i alunga pe toţi din Europa….Dincolo de imposibilitatea logistică a acestui fapt, această “soluţie” ar condamna pe nedrept milioane de oameni care nu caută scandal.

Cealaltă tabără, cea inclusivistă, care de obicei insistă pentru aducerea a tot mai mulţi refugiaţi pe banii publici, tace mâlc deocamdată… astăzi, evenimentele nu se potrivesc cu ideologia lor. De obicei abia după o săptămână şi ceva vor capăta şi ei glas. Parcă îi aud: Să nu generalizăm, să nu ne lăsăm dominaţi de ură….Ura este adevăratul duşman. Evident, ura celor care ar dori răzbunare, nu a jihadistilor…. A naibii, ura asta, este mereu impersonală, nu are chip şi nici ideologie….Nu mai lipseşte mult până când unii vor reuşi să îl scoată vinovat tot pe Donald Trump şi pentru Barcelona! El, şi nu filozofia jihadului, reprezintă pentru progresişti întruchiparea răului pe lumea asta.

Să imbrăţişăm un terorist?”

În Danemarca, progresiştii ne oferă soluţia, bineînţeles utopică, la problema terorismului: să îmbrăţişăm un jihadist, cică să îl biruim cu dragostea noastră. Nu se precizează cât de sigură este respectiva metodă, nici cât de multe teste ştiinţifice au fost realizate înainte de validarea ei: nu ştim dacă ipoteticul jihadist ar aprecia gestul. Nu ni se spune nici măcar cum să îi găsim pe jihadişti, că doar nu umblă cu etichete pe ei. Ce uşor ar fi dacă ar purta tricouri sau sepci cu inscripţii specifice. “Make the caliphate great again”… Desigur, progresiştii nu ar îmbrăţişa un conservator, de pildă, ca să îl “biruiască” cu dragostea lor….Când e vorba de ăştia, numai bâtele şi incendierile sunt justificate, în numele aceleaşi „iubiri” şi „incluziuni”.

Fiind în Malaga, apuc să vorbesc cu un musulman marocan. Vorbim şi despre teroriştii din Spania. Îmi spune scurt că dacă în Maroc un individ ar fi prins comiţând sau planificând acte teroriste ar fi condamnat la moarte şi executat fără ezitare. “Legile voastre europene sunt prea blânde. Voi îl prindeţi, îl băgaţi la închisoare câteva luni, apoi ăla se poartă frumos, îi daţi drumul şi apoi vă miraţi că pune bombe. Aşa ceva nu s-ar putea întâmpla la noi. Nu ar mai avea a doua şansă”.

Pentru el, soluţia este simplă – aplicarea drastică a legii pentru cei vinovaţi de comiterea, planificarea sau instigarea la acte teroriste.” Vrând să faceţi bine cu blândeţea, voi faceţi mai rău si perpetuaţi problema. După fiecare atentat, europenii se uită urât la noi, ne privesc ca pe potenţiali terorişti. Iar apoi unii dintre ai nostri se radicalizează. E un cerc vicios”.

Moscheile cu discurs radical trebuie să fie supravegheate. Prevenţia ar fi mai uşoară decât tratamentul. Dar o astfel de lege ar fi considerată discriminatorie de organizaţiile pentru protecţia drepturilor omului. Şi cine să impună o astfel de lege? Clica progresistă de la Bruxelles? 

Ar fi nevoie de politicieni hotărâţi să aplice aceste reţete, care să nu se lase cumpăraţi cu un baril de petrol, şi de o populaţie decisă să susţină astfel de politicieni. Asemenea oameni sunt tot mai rari. Suntem condamnaţi oare să asistăm neputincioşi la prăbuşirea civilizaţiei occidentale? Nu va trece nici o săptămâna de la atentate şi vom afla iarăşi că nu facem destul, că trebuie să primim tot mai mulţi refugiaţi, bineînţeles pe bani publici. Şi tot aşa până când inclusivismul ne va înghiţi de tot.

Elefantofobia”

Nu, nu a durat o săptămâna. La nici 48 de ore după Ramblas, presa şi liderii de opinie au început să ne ţină lecţii de istorie şi moralitate, să ne înveţe cum să interpretăm atentatul de la Barcelona. Se pare că s-a dat ordin de la comeduire (Bruxelles et comp) să nu mai ne holbam la marele elefant din mijlocul sufrageriei, care dă cu trompa, nervos, în toate direcţiile, dărâmând bibelouri, răsturnând mese şi scaune. Să nu îl provocăm mai rău. Trebuie să facem efortul de a privi în altă parte. Iată ce poveşti ne mai spun cei ce formează opinia noastră cea de toate zilele:

Că în Europa au avut loc secolul trecut două războaie mondiale care au făcut milioane de victime, şi elefanţii nu au fost implicaţi.

Că europenii i-au persecutat pe evrei acum 70 ani, şi nu cumva să facem acelaşi lucru cu elefanţii din Africa şi Orientul Apropiat.

Că est-europenii au năvălit cu milioanele în Vest, în ultimii 27 de ani şi le-au luat ălora joburile, şi că nimeni nu a făcut scandal pe tema asta.

Că accidentele de circulaţie omoară mai mulţi oameni decât elefanţii nervoşi.

Că există boli grave care fac ravagii în lumea de azi, şi nu elefanţii sunt cauza lor.

Că şi în alte ţări, elefanţii nervosi omoară chiar şi alţi elefanţi, asa că să nu ne mai considerăm singurele victime.

Că nu există decât o slabă corelaţie, nicidecum vreo cauzalitate între sporirea actelor de violenţă comise de unii elefanţi şi creşterea numărului de elefanţi importaţi în Europa.

Că de fapt de vină sunt victimele: ce căutau bibelourile şi scaunele în calea trompei? (Ce căutau turiştii aia pe Ramblas? Ce căutau fetele alea în Piaţa din Koln de Anul Nou? Vrem mai puţin turişti, dar mai mulţi elefanţi).

Că elefantul mânios a avut o copilărie nefericită, a crescut într-o grădina zoologică în condiţii grele, a fost marginalizat şi persecutat, aşa că noi acum trebuie să-l iubim şi să-l mângâiem pe trompă, şi să-i cântăm „Imagine” a lui John Lenon seara la culcare, să se liniştească.

Că orice act de ura are originea la Casa Albă şi totul s-ar rezolva că prin miracol dacă turbatul de acolo s-ar da la o parte, că să nu mai irite bieţii elefanţi.

Ca ştiinţa lucrează intens la vaccinul contra turbării elefanţilor, şi când va fi gata, violenţele acestora vor dispărea, ca prin miracol.

Să mulţumim presei şi liderilor înţelepţi care ne învaţă atâtea lucruri interesante pentru a ne vindeca de elefantofobie!

Acum, că am aflat toate astea, mă simt mult mai în siguranţă!

Apel către progresişti”

Dragii noştri activişti de stânga, stimaţi ONG-işti, ziarişti şi formatori de opinie,

A trecut şi atentatul de săptămâna asta şi iarăşi aţi arătat lumii întregi cât de mult sunteţi capabili să iubiţi şi cât de neînfricat susţineţi cauza egalităţii în lume. Pentru că ne copleşiţi de fiecare dată cu inclusivismul vostru, iar în inima voastră largă este loc pentru toţi, indiferent de sex, orientare sexuală, religie (dar nu cea creştină!), rasă (dar nu cea albă) şi va pasă de planeta noastră atât de mult, ne-am gândit să va oferim o misiune pentru care aţi fi foarte utili, iar ca urmare a eforturilor voastre nobile, lumea va deveni cu adevărat mai bună, mai curată, mai uscată.

Ne gândim că ar fi bine să luaţi o pauză din activitatea voastră în Occident şi să va re – Orientaţi. Pe aceia dintre voi preocupaţi de drepturile omului, în special ale femeilor şi minorităţilor sexuale, va invităm să vă mutaţi în ţările islamice, că tot îi iubiţi voi atât de tare. Nu cred că vi se va cere vreo viza la intrare. Dacă cumva aveţi probleme cu grănicerii, spuneţi că sunteţi refugiaţi ai regimului Trump. Sunt convins că în faţa acestei situaţii, autorităţile locale vă vor accepta pe loc. Sute de mii de localnici se vor strânge în pieţele publice să vă arate dragostea lor. Acolo vă veţi simţi foarte bine, localnicii practică toleranţa şi inclusivismul 24 din 24, 7 zile din 7. Odată acceptaţi în noua societate, începeţi să faceţi presiuni asupra guvernelor locale, să cereţi legalizarea mariajul gay şi să militaţi pentru drepturile transgenderilor. Mai mult, vă rugăm să insistaţi să se scoată din Coran acele versete incomode, care condamnă homosexualitatea, exact cum procecdati acum în Vest cu Biblia. Să nu uitaţi, dragi progresişti, şi de drepturile femeii de a purta mini-jupe şi sânii goi, şi de a avorta când vrea ea şi de câte ori vrea ea. Sunt convins că veţi avea un succes fantastic, care va depăşi cu mult rezultatele voastre din Vest. Veţi avea sentimentul că eforturile voastre dau roade. Se ştie doar că regimurile islamice sunt mult mai deschise la modernitate decât retrograzii din Occident. Doar voi lipsiţi, să le daţi idei ce să facă.

Pentru iubitorii de planetă, avem o altă misiune. Vă rugăm să plecaţi în China sau India. Acolo poluarea este cam ridicată, şi este mare nevoie de cetăţeni ca voi, cu conştiinţa înaltă, să îi poată sensibiliza pe liderii locali. Sunt convins că guvernul vă va trata cu cel mai mare respect şi va ascultă imediat ce spuneţi voi, vor trece la reducerea drastică a consumului de petrol şi vor adopta politici ecologice, iar pe voi vă vor aşeza la loc de cinste. În Beijing, nu va fi nevoie decât de un singur meeting pentru salvarea planetei, în piaţa Tiananmen. Acolo este locul ideal să vii şi să dai idei guvernului, deoarece nu am auzit să se organizeze două meetinguri la rând în piaţa aceea, pe acelaşi subiect. Semn clar că guvernul ascultă de prima dată sugestiile populaţiei, nu ca nesimţiţii ăştia din Vest.

Deoarece ştim că nu suportaţi nedreptăţile capitalismului, pe aceia dintre voi care vă veti îndeplini cu bine misiunile precedente, vă vom trimite la pensie în Cuba sau Coreea de Nord, acolo unde egalitatea deja a triumfat. Dar nu vă luăm bilete la un resort „all inclusive”, unde e plin de capitalişti. ci vă cumpărăm „one way ticket”, ca să nu fiţi inspititi să va întoarceţi. Luaţi-i şi pe Bernie Sanders şi pe John McCain cu voi, sunt oameni bătrâni şi au nevoie de îngrijiri medicale de calitate. Acolo asistenţă medicală este gratuită şi accesibilă tuturor, chiar dacă uneori spitalele nu au paturi sau anestezie pentru operaţii. Acolo egalitatea este totală, toţi oamenii au blidul de orez garantat şi o salată proaspătă de rădăcini de arbust. Acolo nu veţi vedea picior de bogat. (Ei există, dar nu îi veţi vedea voi). Veţi fi înconjuraţi numai de săraci, pe care puteţi să îi iubiţi toată ziua, oameni care au trăit toată viaţă lor în egalitarism. Veţi cânta toată ziua imnuri conducătorului iubit şi veţi bate pas de defilare. Acolo nu mai e nici un Trump ca să va enerveze cu tweet-urile lui.

În acest fel, dragii noştri progresişti, veţi contribui din plin la răspândirea egalităţii pe pământ şi veţi salva cu adevărat planeta. Dar dati-ne puţin pace şi nouă, retrograzilor care vrem să muncim, să ne creştem familiile, să ne apărăm cultura şi să trăim liberi. Toleranţa noastră faţă de atotinclusivitatea voastră a atins şi ea limitele ei. Am obosit şi noi de atâta dragoste.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentAmandinele copilăriei
Articolul următorVirtualitate virtuoasă
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.