Luăm o pauză de la referendumul din România și să aruncăm o privire spre situatia familiei in civilizata și multiculturala Canada (unde am locuit 18 ani, și am văzut shiftul cultural petrecandu-se sub ochii mei).
În provincia canadiană Quebec, luni pe 1 Octombrie au loc alegerile provinciale. Numai unul dintre cele cinci partide participante (fostul meu partid de suflet, Partidul Conservator) pare conștient de consecințele grave ale sexualizării copiilor prin intermediul unor programe de educație sexuală nepotrivit cu vârsta lor. Din păcate, șansele că acest partid conservator să câștige in Quebec sunt minime, atât de puternică a fost propaganda progresistă încât populația nu mai vede pericolele.
În Quebec, de o bună bucată de vreme, căsătoria tinde să devină irelevantă, iar avortul și divorțul sunt tratate cu banalitate. Multe cupluri tinere preferă parteneriatele civile sau nici un fel de aranjament legal, mult mai ușor de dizolvat, astfel că mulți copii ajung în situația de custodie împărțită, trăind o săptămână cu tata și noua lui concubină sau concubin, și altă săptămână cu mama și noul sau noua concubină, împreună cu diverși frați vitregi rezultați din legături precedente ale partenerilor părinților. Asta până când mama sau tata se vor separa din nou, și atunci și ei își vor schimba domiciului, școala și structura famililala. Ce model de familie vor avea acesti copii cand vor deveni adulți?
În școlile publice toți pereții sunt plini de afișe despre inclusivitate, diversitate și contra unei homofobii și transfobii de tip bau-bau care nu prea mai există. Copii sunt încurajați să se… sexprime, iar părinții descurajați să ii oprească. Mai greu vezi pe pereții scolilor ecuații, formule, hărți, citate din filozofi mai vechi de acum 10 ani. Excepție fac unele școli private și școlile confesionale (da, tocmai ăia retrograzii cu religia – ortodocșii greci și ruși, români, evreii, egiptenii, armenii etc).
Deloc suprinzător (pentru mine cel puțin), în acest context, numărul adolescenților depistați cu autism sau deficit de atenție este în creștere spectaculoasă. Consumul de medicamente psihotropice sau anti-depresive la fel.
Astazi, în Quebec, unul din șase copii sunt diagnosticați cu diverse boli mentale. NImeni nu se uită la cauze, pentru că ar fi incorect politic, în schimb ni se cer bani pentru cercetare pentru a găsi noi si noi medicamente. Prevenția nu contează, medicină modernă progresistă bagă sub preș întrebările incomode. Preferăm să spunem: „E genetic!”.
De asemena, conform unui studiu publicat săptămâna trecută in jurnal Metro, nu mai puțin de 15% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 21 ani pretind a aparține minorităților sexuale LGBTQ. Adică tot unul din șase copiii nu sunt siguri pe propria identitate și orientare sexuală. 15%!!!
Imposibil de imaginat asa ceva acum 30 de ani. De ce? Pentru că acum 30 de ani copiii nici nu știau că au posibilitatea de alege să fie așa! Școala și societatea s-au supra-sexualizat, și acum se poate!
Medicii prescriu tratamente cu hormoni celor ce doresc să facă „tranziția” spre sexul mult visat, iar statul, democratic, subvenționează aceste tratamente. Nu te poți opune fericirii copiilor, nu? Tentativele sau gândurile de sinucidere ale trangenderilor bat spre 35%. Motivul, este bineînțeles, transfobia, adică faptul că cei din jur nu îl acceptă pe feciorul Marin să se considere fecioara Maria, iar respectivul/respectiva suferă de neacceptare. Nu că ar avea copilul vreo problemă! Copilul este doar o victimă. Ceilalți sunt mereu de vină. Vanatoarea de vrajitoare.
Poate va întrebați ce fac părinții, de ce acceptă indocrinarea copiilor la școală. Păi nu pot face mare lucru. Deja presa a luat atitudine: a-ți retrage copiii de la orele de educație sexuală este că și cum i-ai retrage de la matematică sau stiiinta! Nici mai mult nici mai puțin!
În tot acest răstimp, emigrația din Orient (China, Vietnam, țările arabe, India) ține la viața de familie, trântește câte 5-6 copiii pe care îi educă în religia și cultura proprie, iar la aștia cazurile de transgenderism și alte binefaceri ale modernității sunt practic inexistente. Ce să-i faci, familii retrograde!
Așa că în concluzie, nu va temeți! Occidentul are viitor de aur! Dacă selecția artificială (adica încurajarea populatiei care nu procrează) eșuează, selecția naturală nu dă greș niciodată!
