Cronica alegerilor

0
188

La coadă la vot

Spre deosebire de altii, mai putin norocosi, la mine in sat, în județul Diaspora, am reușit să votez într-un timp record….de “numai” 2 ore și 40 de minute. Dupa ce am luat-o de afara, am inconjurat cladirea, am urcat pe scari doua etaje, am ajuns în sfarsit în secție, la un metru de miraculoasele buletine. Doamna care verifica pașaportul la intrare, mi-a luat prețiosul act, mi-a zâmbit o dată, apoi încă o dată, s-a consultat cu cineva apropos de validitatea actului meu (totul era în regulă!), apoi a rostit cu jumate de gură și cu spatele la ceilalți membri ai secției : „E cineva liber”?
Nimeni nu a auzit (abia de-am auzit eu). Au mai trecut câteva zeci de secunde, apoi mi-a zâmbit iar (în tot acest timp, NIMENI altcineva, din cei de după mine, nu a intrat în secție!). În fine, cum la mesele de votare se stătea degeaba o doamna de acolo a strigat, iritată, către madama de la intrare „Trimite-l la mine, nu vezi că sunt liberă?” Madama mi-a mai zâmbit o dată, mi-a inapoiat pașaportul grațios, și m-a trimis la masa 2, la doamna iritată…acolo totul a mers rapid, în 60 de secunde am dat cu ștampila in ei (nu vă spun in cine!) și am ieșit…
Așa a fost probabil pentru fiecare votant…lent, molcom, ardelenește…caldură mare, monșer…..Temporizarea, tactică strămoșească….Ajuns afară, coada era la fel de mare ca la inceput.
Madama de la intrare o sa aiba probabil parte o mărire de salariu de la tov. Melescanu.
Indiferent de tematica alegerilor, a împiedica un cetățean să voteze (foarte mulți au renunțat!), este o măgărie. Poate ca intr-o zi vom avea parte de o procedura de vot simplificata si de un pic de respect pentru un drept fundamental intr-o democratie.

Diaspora, marele dusman…

Bun, de câte ori apare problema asta cu cozile la vot în diaspora, apar și supărările unora cărora nu le convine deloc că acest vot poate influența rezultatul unor alegeri.

În primul rând, ca diasporean activ vă spun, că noi ăștia din afară, din Europa de Vest sau din America de Nord suntem la fel de divizați ca și cei din țară pe probleme politice. Și printre diasporeni există USR-iști, PNL-iști, PMP-iști, PSD-iști, ProPontisti, UDMR-iști etc. Poate în altă proporție, dar asta nu schimbă cu nimic esența problemei. Diaspora nu votează în bloc. Unii au votat și la referendumul pentru familie (peste 100,000), alții l-au boicotat. (Nu poti acuza diaspora ca nu a iesit sa voteze referendumul din octombrie, cand in Romania au venit la vot sub 20%).

De asemenea, nu avem pretentia ca am fi mai frumosi sau mai destepti. In diaspora, ca si in Romania, avem parte de tot spectrul de meserii si de educatii, la fel ca si in tara: de la doctorate la analfabeti, de la presedinti de companii (de pilda Air Canada), profesori universitari, cercetatori, pana la culegatori de fructe sau oameni care lucreaza in curatenie. 

De asemenea, chiar daca nu ne uitam la Antena 3 sau Realitatea TV zi de zi, nu inseamna ca nu pricepem realitatile din tara. Uneori le intelegem chiar mai bine, pentru ca noi am trait in Romania, dar in plus, am trait si in alte tari, si am inteles si alte moduri de a face politica. Alteori poate le intelegem mai greu. 

Apoi, atunci când votăm, din cei vreo 4 milioane cati suntem, venim la vot maximum câteva sute de mii (așa a fost în 2014). Pentru că nu e simplu să te deplasezi uneori 500 sau 700 km, să îți pierzi o zi întreagă și să cheltui sute de dolari sau euro că să poți să votezi. Nu e deci ușor să o facem, și votul nostru ar trebui respectat.

Se mai invocă faimosul argument al plății taxelor. Adică dacă plătim taxe în România, putem vota, dacă nu, nu.

Argumentul cu taxele e fals. Dacă legăm votul (care este un drept constituțional, deci nu se cumpără) de plătirea unor taxe, ajungem la vot cenzitar, ca pe vremuri.
Și atunci putem ajunge la alte ciudățenii. De pildă, exista români în SUA sau Germania care câștigă peste 100,000 dolari pe an și pot plăti taxe sau trimite bani în România cât 20 români din Teleorman. Le dăm dreptul să aibă 20 voturi?
În plus, avem milioane de români care au venituri foarte mici și nu ajung să plătească impozite deloc (întâmplător mulți dintre ei sunt votanți PSD). Ce facem? Îi scoatem și pe ăștia din joc?
Singurul argument valabil este cetățenia. Ai pașaport sau act de identitate românesc valabil, ai drept de vot. Punct.

Cui nu îi convine, să schimbe constituția sau legea electorală, Până atunci, să eliminăm problemele false. Nu românii din afară sunt de vină pentru ce se întâmplă în România. Cel puțin, nu mai mult ca cei din țară. Haideți să nu mai acceptam divizări artificiale.

Am invins. Si acum ce?

Scriam in numarul trecut, ca alegerile pentru parlamentul European (suprapus cu referendumul pe teme de justitie) sunt percepute diferit in Romania fata de restul continentului. Cum Romania nu se confrunta cu imigratia din alte zari, ci mai degraba cu emigratia propriilor cetateni spre alte zari, iar coruptia si subdezvoltarea infrastrastructurilor sunt teme mult mai arzatoare decat multiculturalismul sau mariajul gay, alegerile din 26 Mai au fost transformate intr-o forma de protest impotriva guvernarii PSD. Peste 50% din populatia cu drept de vot a participat la scrutin inclusiv un mare numar de cetateni din diaspora. La fel ca si in 2014, votarea la cele peste 400 de sectii din strainatate a decurs anevoios, mii de oameni ramanand pe afara dupa 6-8 ore de asteptare zadarnica.

Rezultatul alegerilor (referendumul pe teme de justitie a trecut cu brio, iar partidele anti-PSD au obtinut scoruri excelente – PNL 27%, USR 21%, PMP 5%, in timp ce PSD a luat numai 23%, iar partenerii de coalitei ALDE nu au trecut pragul electoral) a produs multa satisfactie alegatorilor, mai ales ca a doua zi, instanta l-a condamnat pe Liviu Dragnea, simbolul arogantei si coruptiei, la 3 ani si jumatate de inchisoare cu executare. Aceste doua evenimente au creat insa si un nivel foarte ridicat de asteptari. Lumea nu mai are rabdare si vrea sa vada un nou guvern si o alta politica. Acum, imediat.

Durul adevar este insa altul: aceste alegeri nu au schimbat cu nimic structura parlamentului intern! Avem astăzi exact aceeasi situatie ca cea de dinainte de 26 Mai. Unii politicieni (PNL și Iohannis par a se culca pe laurii victoriei), iar o parte a populatiei nu pare inca constienta de aceasta.

Dupa plecarea lui Dragnea la inchisoare,(ceea ce a avut darul sa potoleasca un pic setea de revansa a votantilor), cu toate eforturile opozitiei, PSD si-a putut impune președintele Camerei Deputaților, iar prim ministru este tot Viorica Dancila. Aceeași coaliție care poate respinge orice moțiune de cenzură și își poate impune orice guvern dorește, cel puțin de acum până la alegerile prezidențiale. Asta va face ca victoria de la Europarlamentare și referendum a tripletei Iohannis – PNL-USR să rămână în linii mari simbolică, fără utilitate practică (afară de condamnarea lui Dragnea). Nu există în momentul de față nici un mecanism prin care PSD să fie forțat să organizeze alegeri anticipate. Nu va pleca Dancila, nu va pleca nici Carmen Dan, nici Meleșcanu.
Impactul acestui fapt poate fi catastrofal: fara rezultate rapide, opinia publică va rămâne cu impresia că victoria din 26 Mai a fost pur decorativă, că Iohannis, PNL și USR nu sunt capabili sa faca nimic. Așteptările mari vor produce dezamăgiri la fel de mari.

Astfel, nu este deloc exclus urmatorul scenariu: pe fondul vacanței de vara, in care presedintele si parlamentul vor fi in vacanta, PSD se va reorganiza ușor și simplu. Pro-Romania – partidul lui Ponta și Corina Crețu și-au pierdut rațiunea de a exista după plecarea lui Dragnea. Gabriela Firea este prietenă bună cu Corina Crețu. E suficient ca PSD si Pro-Romania sa se reaproprie si să prezinte până în septembrie un candidat la prezidențiale cât de cât comestibil, pentru ca imaginea partidului să se refacă.

Abia după prezidențiale, in functie de rezultatele lor, PSD se va lasa plecat de la guvernare (cel mai probabil de bunavoie), acceptând un guvern de uniune națională sau lăsând PNL și USR să-si sparga capul. PSD va sta bine merci în opoziție pe timpul lui 2020, culegand apoi in decembrie roadele unui mare adevăr electoral: și anume că memoria colectivă este scurtă (maximum 6 luni). În decembrie 2020, vom fi deja la un an de guvernare ne-PSD, suficient ca PSD să treacă drept o soluție viabilă la vot pentru o populatie nemultumita (Desigur, va fi un PSD modificat genetic, pe placul lui Timmermans). Pe cine vor vota romanii atunci? Se vor mobiliza oare la fel ca in 26 Mai ? Si daca da, de partea cui?

Pentru a evita acest scenariu de groaza, ar trebui ca presedintele sa-si reduca timpul de vacanta, iar PNL sa imprumute un pic din tenacitatea USR-ului, singurul partid consecvent cu propriul mesaj si care simte ca e pe val, beneficiind desigur si de un trecut “curat” (nu au fost niciodata la guvernare). Macar pentru a da impresia ca isi merita al doilea mandat.

Papa si infrastructurile

Și iată, la nici o săptămâna după alegerile europene, Papa Francisc vizitează România. Iar cum românii sunt recunoscuți că popor ospitalier care se da peste cap pentru a-și mulțumi oaspeții, nu se putea să nu avem grijă și de starea drumurilor, pe unde PapaMobilul românesc, marca Dacia Logan, urma să treacă…

Asa că drumul de la aeroportul Otopeni la Cotroceni, a fost asfaltat ca în palmă peste noapte. Bravo, baieti, deci se poate!

In acest sens, propun autoritatilor romane prelungirea vizitei Sanctitatii Sale cu câteva zile, sau după caz, săptămâni, timp în care să fie plimbat pe ruta București – Brașov – Cluj -Oradea – Arad – Timișoara – Craiova – București – Constanța -Galati – Bacău -I ași-Suceava – Baia Mare – Tg. Mureș- Brașov-București.

Pe ambele sensuri. Si trecut pe două benzi pe sens, cel puțin.
De asemenea, protocolul sa oblige convoiul papal sa ia pauze scurte la fiecare 10 km, la benzinariile si restaurantele construite (tot peste noapte) in acest scop.

Acolo, Sancitatea Sa să fie obligată să cumpere câte o cafea și un sandwich. Neavând la dânsul decât Euro, România va fi nevoită să treacă imediat la moneda europeană, pentru a-l acomoda pe distinsul oaspete.

Si gata cu autostrăzile si cu uniunea monetara! Just like that!

După care se va trece la episodul al doilea: plimbarea cu PapaVagon-ul pe noile căi ferate de mare viteză, ce se vor construi, evident, în noaptea precedentă, pe aceleași trasee ca mai sus.

În acest mod simplu, România va avea în fine infrastructurile europene mult visate

Mai rămâne ca Papa să fie trecut granița de la Borș de câteva ori în regim de urgență și astfel se va rezolva și apartenența la spațiul Schengen. Astfel, România va fi pe deplin integrată!

Succes „mișcării” ecumenice high speed!  Cu Papa in vizita prin tara, nu mai avem nevoie de nimic!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentTeme reale și teme false
Articolul următorAlegător derutat, caut candidat…
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.