Cronica unei minuni ne-anunțate

0
450

Sâmbătă, 15 noiembrie, dimineaţa, la Montréal

Mâine sunt alegeri în România. Nervozitatea e ma­re. Acum 27 ani, la Braşov începuse prima revolta contra lui Ceau­şescu. Acum două săptămâni, Ponta a avut 40% din voturi, iar Iohannis 30%. În zilele următoare, Ponta a promis funcţii şi pomeni la toţi, doar să fie sigur de victorie. Sondajele îl dau pe Ponta în avantaj cu 55%. În ţară, oamenii care doreau schimbarea sunt descurajaţi. Tristeţe şi derută. Sunt resem­naţi, nu vor să meargă la vot. Mă enervez şi strig la ei “noi, ăştia din afară, stăm 10 ore la coadă, şi voi nu vă duceţi la colţul străzii pentru 10 minute?”. Cu jumate de gură, mi se promite că “da, o să mergem”.

Sâmbătă seară, Montréal

Pe Facebook e agitaţie mare, printre românii din afară. Trebuie mers la vot, dar mai mult decât atât, trebuie convinşi cei din ţară să iasă. Oamenii se angajează să sune acasă, să trimită emailuri. Apar glume: “Santa Klaus is coming to­night”; în România are loc operaţia de “depontaminare”; ne încurajăm spunând că Ponta suferă de Klaustrofobie. Însă, cu excepţia puţinilor optimişti, lumea încă nu crede că miracolul e posibil.

Sâmbătă spre duminică, Montréal

În Noua Zeelandă, Iohannis a deschis scorul. Condu­cem cu 1-0! Ne încurajăm, deşi ştim că mai e mult de recuperat. În Europa de Vest e dimineaţă, lu­mea s-a aşezat la coadă. În aer pluteşte o energie pozitivă. Nu am mai trăit aşa ceva de la revoluţia din decembrie 1989.

 

Duminică după amiază, Montréal

Suntem lipiţi de computere şi televizoare, mai ales pe Facebook şi pe ziarele româneşti. Se apropie ora pri­me­lor sondaje în România. Cei de la Antena 3 fac spume, anunţă că e posibil că “băsiştii” să le “fure iar voturile”. Sunt lan­sa­te zvonuri ordinare: în diaspora se plimbă autobuze cu “băsişti”, care votează din secţie în secţie… De parcă diaspora e un sătuc, unde poţi să te plimbi de la Calgary la Montréal sau de la Madrid la Barcelona cu maşina. Suntem acuzaţi că stăm la coadă de mai multe ori. Îmi dau seama acum ce mult au intoxicat „antenele” populaţia în ultimii ani. Teodor Meleşcanu îşi permite să fie un pic ironic, recomandând celor ce aşteaptă la Paris să plece la Nancy să voteze, că mai pot vedea şi nişte muzee în plus.

Duminică, ora 2 pm, Montréal

Apar primele exit poll-uri! Trei sondaje sunt pro-Iohannis, două pro-Ponta, dar scorul pare a fi foarte strâns! Simţim că victoria e “a noastră”, dar încă nu e gata. Klaus Iohannis a apărut la TV şi declară că e în­cre­zător că va câştiga, dar să nu ne entuziasmam prematur. Ponta nu apare, îl trimite pe Dragnea. Acesta pare îngrijorat.

Duminică, ora 4:30 pm, Montréal

În ţară apar mişcări de protest; oamenii ies în stradă, solidari cu românii din afară, care stau ore în şir să poată vota. Victor Ponta apare la TV şi îşi recunoaşte înfrân­gerea! Nu ne vine să credem încă. Apar îndemnuri pe Facebook – nu vă lăsaţi, continuaţi să staţi la vot, trebuie să fim siguri!

Duminică noaptea, târziu, Montréal

Încep să apară numărătorile oficiale. Iohannis se prefigurează câştigător, cu scor zdrobitor: 54,4 la 45,5%. De la 10% avans pentru Ponta în primul tur, la 9% pentru Iohannis! Normalitatea a învins, cel puţin aşa pare. Des­chidem şampania! Ce părea imposibil ieri s-a întâmplat azi!

Epilog: luni, 17 noiembrie şi după aceea

Apar primele efecte ale instaurariii normalităţii. Car­men Iohannis merge la serviciu luni dimineaţă! Apar detalii despre viaţa noului preşedinte, care e, de fapt, un om normal. Se pare că românii sunt încă total surprinşi de asta, după 25 de ani. Mai mult de frică, parlamentarii resping legea graţierii, care pregătea eliberarea multor “penali” de partid. Apar ecouri pozitive din afară. Dar şi frustrări ale pierzătorilor: Să vină diaspora aia acasă, să îşi ia ţara înapoi!”. De parcă am plecat vreunul de bine….

Dar partida nu s-a terminat. Noul preşedinte are de gestionat acum propriii “suporteri” – reali sau falşi. Căci în România, după război, mulţi viteji se arată! Mai nou, toţi spun că au votat cu Iohannis. Chiar unii PSD-işti. Nu m-aş mira ca şi Ponta să spună, la un moment dat, că el a fost agent electoral acoperit al lui Klaus…

Liberalii îşi umflă şi ei “PNL”, cum că românii i-au ales de fapt pe ei, şi vor acum să ajungă imediat la guver­nare. În jurul noului preşedinte se adună deja fripturiştii, gata să pupe mâna pe care au muşcat-o până acum.

Dar să rămânem optimişti. După 25 ani, românii din ţară şi din străinătate, au fost capabili să aleagă un om integru, de altă etnie şi de altă religie, prin vot direct. Asta arată că am trăit într-adevăr o nouă revoluţie. Una care ne-a trezit parcă şi nouă, celor plecaţi afară, un nou dor de România şi o sete de implicare. Să fie într-un ceas bun!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDe la Simona la Regekampf
Articolul următorKeseru – înger și demon
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.