De ce va câștiga Trump?

2
349

Știu, e riscant să faci pariuri în politică. Și e riscant să pariezi pe un … paria, așa cum ni-l zugrăvește, neobosită, presa americană, canadiană, britanică, franceză, mondială. Satana încarnat. Misoginul, rasistul, islamofobul, și cum mai vreți. (vezi yahoo, CNN, BBC, CBC etc).

Mai ales că în ultimele două alegeri nord-americane, dreapta (pe care o reprezintă, zice-se, Donald Trump) a pierdut răsunător. A pierdut Mitt Romney contra lui Obama în 2012. A pierdut Harper în Canada contra lui Justin Trudeau. Ce șanse are Trump, care nu pare a reprezenta nici măcar conservatorismul tradițional? Mai ales acum, când stânga pare a domina presa și opinia publică?

Atu-ul meu: tactica electorală lui Trump. Pentru că Donald Trump nu este conservatorul tipic. De fapt, nu este conservator deloc.

Să facem un mic ocol ideologic pentru a înțelege comportamentele tipice ale celor două tipuri de combatanți – conservatorul și liberalul.

La baza conservatorismului nord american stă educația iudeo-creștină. Conservatorul crede în ordinea Universului și a societății, în necesitatea moralei, în dreptul la viață și la demnitate al persoanei. De mic copil, este obișnuit să meargă la Biserică sau Sinagogă, să citească Biblia, să ajute săracii, să respecte legile, să muncească pentru prosperitatea familiei sale. Este educat să citească, să analizeze, să argumenteze. Se imbraca frumos si se piaptana cu carare. Este învățat să asculte inainte de a vorbi și să își respecte adversarii. Crede, desigur, în superioritatea argumentelor sale, dar nu jigneste adversarul de idei, pe care îl percepe ca pe un om bine intenționat, dar insuficient informat. În dezbateri, el se bazează pe bună voința și pe logică, și preferă să ducă discuția pe terenul ideilor. Fie că e vorba de imigrație, controlul armelor, avort, mariaj gay sau taxe, conservatorul preferă argumentul și este gata să acorde unele concesii adversarului. Crede neconditionat in prioritatea individului si in democratie. Comite însă greșeală (mortală în politică) de a crede că toți oamenii sunt la fel ca el – și deci asteaptă și din cealaltă parte argumente solide si un oarecare fair play. Atunci când într-o campanie electorală este atacat personal, conservatorul tradițional se sperie, și se retrage în colțul lui, lingandu-și rănile, preferând mai degrabă să piardă decât să contra-atace cu agresivitate. În străfundul inimii sale, speră că electoratul să urmărească cu atenție ideile vehiculate și să castige prin superioritate logica.

De partea cealaltă însă, valorile și tacticile sunt total diferite. Stângistul modern se inspiră din filozofia lui JJ Rousseau, Marx sau Marcuse. Privește Biblia și Biserica ca fiind instituții depășite. E mai degrabă ateu sau secularizat, se crede “par default” superior moral celorlalți, pe care îi consideră bigoți și retrograzi. Pentru el, adevărul sau binele sunt relative și circumstanțiale. Ce e bun azi poate fi rău mâine. Crede ca toate religiile sunt inferioare și ar trebui la un moment dat, abandonate. Pentru omul de stanga, drepturile omului au prevalenta asupra responsabilitătilor, dar in acelasi timp, statul are prevalenta asupra individului. În acțiunea politică, stângistul se inspiră direct din Machiavelli: Scopul scuză mijloacele, victoria trebuie obținută cu orice preț. Democrația este bună doar dacă ajuta la impunerea programelor de stanga. (vezi de pildă referendumul pentru mariajul gay din Irlanda). Dacă însă populatia decide pe dos, atunci fie dreapta a manipulat, fie populația e proastă (vezi cazul Brexit), și atunci trebuie încercat altceva: influențarea opiniei publice prin campanii de presă, meetinguri, parade, comisii de apărarea drepturilor omului etc. Așa s-au impus în Occident mariajul gay, liberalizarea avorturilor sau legalizarea consumului de marijuana.

În dezbateri, stângistul apelează rareori la argumente și analiză. Scopul dezbaterilor nu este demonstrarea superiorității argumentelor, ci victoria. Iar calea cea mai simplă spre victorie este distrugerea adversarului, zugrăvirea acestuia ca fiind un monstru subuman, o creatură fără suflet, bigot, homofob, islamofob, misogin, corupt etc. Așa au pătit Harper în Canada și Romney în State.

Am închis paranteza. Să privim cum a câștigat Trump nominalizarea la republicani. Ted Cruz, un conservator tipic, era de 10 ori mai cult sau mai pregătit politic decât Trump, dar nu pentru o bataie de cartier. Este ca și cum ai trimite un băietel de 16 ani care are centura maro la Karate să se bată cu o gașcă de cuțitari într-un bar. Sanse mici sa scape cu viață. Trump nu l-a scos pe Cruz din “Lying Ted”-etichetarea aceasta consistentă l-a pus la podea pe ultimul, incapabil sa riposteze. Practic Trump a câștigat în partidul de dreapta folosind tactici de stânga. Cum de a fost posibil?

„Cel mai bun argument împotriva democrației este să stai de vorba 5 minute cu alegătorul mediu”- spunea Sir Winston Churchill acum vreo 60 de ani. Era norocos Sir Winston. Alegătorul mediu de astăzi nu mai stă de vorba cu nimeni. În vremurile pe care le trăim, logica a trecut pe planul doi. Alegătorul modern este dominat de creierul reptilian. De dreapta sau de stânga, nu mai are răbdare să analizeze programe, să studieze platforme, să examineze declarații la prima mână. Își formează opiniile simplu, pe Facebook sau pe Yahoo, citind titlurile știrilor. Tot ce este spectaculos, populist, controversat îi atrage privirea și se lipește în memorie, iar tot ce este anost și banal este ignorat instantaneu. Totul se decide după imaginea care se construiește în mintea fiecăruia, pe tot parcursul anului electoral. Candidatul care pare puternic, sigur pe el, corect politic sau nu, este liderul cu care se identifică. Nu mai conteaza care dintre Hillary si Donald este mai inteligent, ci care din ei este detestat mai putin.

Așa cum a câștigat în cursa internă, anticipez că Donald va trage din toate pozițiile și în ”Crooked Hillary”. Cu sănătatea ei plăpandă, și cu palmaresul politic chestionabil, va fi dificil să convingă electoratul că ea este leaderul de care America are nevoie. Cu tot ajutorul disperat pe care actorii de la Hollywood i-l oferă, anticipez că Hillary nu va reuși să depășească performanța lui “Lying Ted”. Comportandu-se ca un populist perfect – lovindu-si fără milă adversarul, lansand promisiuni controversate, si rezistand bine atacurilor, Trump transmite imaginea liderului puternic, care știe ce vrea. Astfel, pariul meu este ca stânga va fi bătută “la ea acasa”, cu propriile arme. Și pe undeva, cred că o merită.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSa nu regreţi!
Articolul următorIeftin si bun?
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

2 COMENTARII

  1. Etichetarea tuturor oamenilor in doua catergorii perfect distincte, precum alb si negru, este ori lenevie intelectuala ori ignoranta crasa.

    Imi repugna habotnicismul religios al „dreptistilor” la fel de mult cat si ipocrizia „stangistilor”, pentru ca ambele reprezinta filosofii care se bazeaza pe prezumtii care par a fi, din toate informatiile pe care le avem pana in prezent, false – dreapta cu religia ei se bazeaza pe existenta lui D-zeu, iar stanga pe o presupusa egalitate implicita intre etnii, sexe, etc.

    Ambele pozitii sunt divortate de realitate si ca urmare, ma regasesc adesea fiind de acord cand cu „leftistii comunisti”, cand cu „rightistii bigoti”, dar niciodata perfect aliniat cu vreo unu’ din astia.

    S-ar parea ca pendulul colectiv al mentalitatii omenirii nu se poate opri undeva la mijloc.

    p.s. aici am vrut sa postez commentul de fapt, scuze…

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.