Din perspectiva mea incompletă de diasporean, privind catre scena politică din Romania cred că puținele forțe de dreapta din ar face foarte bine să se reunească pe o platforma comună, fie ea și imperfectă, până nu e prea târziu.
In momentul de față, există două partide care, cu un oarecare efort ar putea fi catalogate de „dreapta”. Unul este Partidul Miscarea Populara, infiintat de ex-presedintele Basescu si condus astazi de basarabeanul Eugen Tomac, iar altul este Alternativa Dreaptă, partid nou format în urma valului de dezamagire declansat de nevalidarea referendumului din octombrie 2018. Ambele partide au vederi comune pe multe teme și ar putea constitui baza unei alianțe ce ar putea atrage ulterior atât dizidenți de la alte partide – de pildă aripa creștin-democrată și naționalistă din PNL – cât și personalități neînregimentate politic.
(Las deoparte PNL, un animal politic special, ce tinde să devină un fel de PSD 2, dirijat mai mult de interese clientelare decât de doctrina. Ar mai fi și alte formațiuni care se pretind de dreapta, precum partidul omului de afaceri Viorel Cataramă sau mișcări filo-ortodoxe cu iz de Rusia, dar analizându-le comportamentele publice nu le-aș pune pe lista mea).
Ce mi se pare că au în comun PMP și AD:
1. Militează pentru apartenența României la UE și NATO
2. Resping politicile identitare – oamenii trebuie tratați ca indivizi și nu redusi la statutul de membrii ai unor colectivități
3. Ambele mișcări resping ideologia genului fluid și susțin familia ca instituție fundamentală a societății si cadru natural pentru cresterea copiilor
4. Ambele văd securitatea Europei însemnând în primul rând securitatea cetățenilor ei; de aceea organizațiile, mișcările sau persoanele care promovează terorismul trebuie eliminate;
5. Imigrația în Europa (și in România) trebuie controlata si dictata de nevoi economice, nu ideologice, iar imigrația ilegală trebuie descurajată
6. Ambele susțin protecția valorilor cultural – religioase ale unei Europei creștine
7. Ambele susțin protecția libertății de gândire și de exprimare, ambele resping corectitudinea politica ce caută să pună pumnul în gură celor ce au opinii diferite de cele oficiale
8. Ambele partide susțin unirea României cu Republica Moldova
Unde diferă cele două formatiuni:
a) PMP este un partid ce posedă deja infrastructură, are primari, consilieri, parlamentari și oameni politici cu experiență, dar este perceput ca un partid „vechi” din pricina asocierii cu fostul președintele Băsescu.
b) Alternativa Dreaptă este un partid care aduce energie, prospețime, entuziasm, oameni noi, dar nu are experiență și nici infrastructura de partid prea dezvoltată (și implicit nici banii necesari).
De aceea eu văd posibilă, în viitorul apropiat, o simbioză PMP-AD, și în acest caz, noul întreg ar fi mai mare ca suma părților, prin plusurile specifice celor două partide (infrastructura + energie), tocmai pentru că ar transmite un semnal pozitiv și către oamenii de dreapta neafiliați. O astfel de alianță ar putea obține spre 10% la viitoarele alegeri parlamentare, și ar face bine, spun eu, să prezinte un candidat unic la prezidențialele din toamnă. Pana acum, PMP a lansat în spațiul public o dezbatere privitor la desemnarea candidatului propriu, în timp ce AD încă este în expectativă.
În schimb, dacă cele două partide aleg să meargă separat, mi-e teamă că nici unul nu va reuși să atragă pe cei ce stau pe margine, iar PMP nu va putea face balet la nesfârșit în jurul pragului electoral de 5% bazându-se numai pe Traian Băsescu in rol de locomotiva. Cât despre AD, acest partid are nevoie încă de mult efort, timp și bani pentru a reusi pe cont propriu și riscă să își piardă energia pe drum.
Rămâne de văzut dacă liderii acestor partide vor avea maturitatea de a face pașii necesari spre o viitoare colaborare. Pentru mișcarea de dreapta din Romania, timpul nu mai are multă răbdare….
