Est și Vest

0
28

Deosebirea fundamentală dintre Est și Vest (pe care vesticii se pare ca au uitat-o) se reduce, esențialmente, la geopolitică. În timp ce Estul a fost mai mereu, în ultimii 700 de ani, sub influența ruso-mongolo-otomană, iar în ultimii 70 de ani sub cizma sovietică, Vestul a beneficiat de un spațiu de libertate, iar în ultimii 70 de ani – de protecția militară americană și de planul Marshall care i-a scos din ruine după razboiul mondial.
Astăzi, Vesticii (ma refer la liderii politici, nu la cetățenii de rând) se comportă față de Estici cu multă aroganță, de parcă s-ar fi salvat singuri de fascism, comunism și de sărăcie, ca și cum ar fi uitat că până pe data de 5 iunie 1944 fuseseră reduși practic la statutul de marcă germană hitleristă, și tratează cu superioritate morală aspirațiile firești ale celor din Est de dezvoltare a suveranității, de păstrare a identității culturale și religioase. Simultan, în timp ce dau lecții de comportament est-europenilor, gașca lui Macron se bate pe burtă cu Putin și închide ochii la abuzurile rusești din Ucraina.
Condiționarea proiectelor de dezvoltare de acceptarea ideologiilor multiculturalismului și politicilor identitare sau excluderea est-europenilor de la funcțiile europene importante reflectă această aroganță.
Din nefericire, istoria are o modalitate ironică de a se răzbuna pe cei ce nu o pricep; este posibil că tocmai aceste politici de ștergerea deosebirilor între culturi și națiuni să fie bomboana de pe coliva pseudo-civilizației pe care încearcă să o impună alde Soros, Macron, Merkel și gașca lor („societatea deschisă” -atât de deschisă că nu mai poți să comentezi pe nici o temă fără să îți sară în cap vreun activist in numele vreunei minoritati ofuscate).
Asta se va intampla dacă nu cumva cetățenii europeni, estici și vestici la un loc, după modelul american, nu se vor trezi la timp și nu vor arunca peste bord balastul ideologic care îi sufocă. 

Ce rămâne Estului de făcut, afară de a protesta vehement? Să se lase marginalizat şi înghițit treptat în sfera de influență rusească? Sa accepte pozitia de europeni de ranngul doi? Sau mai degrabă să construiască un parteneriat economico-militar cu Statele Unite? Mie mi se pare ca ultima variante este cea mai putin riscanta. Si asta pentru ca „imperiul american” nu a fost si nu va fi un imperiu ca toate celelalte.
Fiind o țară de emigrație, cu cetățeni proveniți din peste 100 de țări ale lumii, Statele Unite nu vor urmări niciodată distrugerea altor națiuni. Vor avea mereu interese, strategice si economice, dar niciodata scopul lor nu va fi de anihilare a unor state sau popoare, fapt ce nu ar fi deloc bine văzut de proprii cetățeni, care păstreză legături afective cu țările de origine.

Deci, comparația „imperialismului” american cu cel german sau rusesc nu stă în picioare. Nu fac parte din aceeași ligă. 

Rămâne ca oamenii de stat est europeni să își joace inteligent cărțile, profitând cât se poate de apartenența la spațiul economic european și incurajand Statele Unite să își sporesca influența militară și economică în zona. Numai astfel țările din Est pot asigura propriilor cetățeni atât prosperitatea cât și securitatea.

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDecalogul omului politic
Articolul următorFragila dreaptă românească
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.