Greu de ales, coane Traiane!

0
61

Iaca și dezlegarea misterului…drum drum drum drum….candidatul PMP este…..(citiți tot, nu trișați!)

Urmare din episodul precedent al serialului „Eu vara asta nu dorm….ci urmăresc cursa prezidențială din PMP”.

Să zicem că va numiți Traian Băsescu și aveți un partid pe mână, pe numele lui PMP, partid în care dețineți dreptul de veto (parcă îl aud pe nea Marin – Amza Pellea: Vetooo!!!….. Dar să nu deviez …)

Veto ăsta înseamnă, desigur, că nu vă puneți complet de-a curmezișul partidului când partidul vrea ceva, așa cum nici partidul nu se opune total la ce doriți dvs, dar pentru că sunteți cine sunteți, un fost președinte cu două mandate, puteți să influențați pe ceilalți membrii mai mult decât pot ei să vă influențeze pe dvs.

Aveți acest partid, care la ultimele două alegeri a trecut la mustață de pragul de 5%, adică abia respiră, politic vorbind, și care a depins până acum destul de mult de imaginea dvs.
Aveți nevoie deci de niște lideri proaspeți, care să dinamizeze (nu să dinamiteze!) partidul, să îi îmbunătățească imaginea.
Și iată un prilej potrivit: aveți alegeri prezidențiale care bat la ușa; și sunteți conștient că și dacă Einstein ar candida din partea PMP, șansele de a le câștiga ar fi totuși, relativiste…(sau cât constanta lui Planck).

Aveți câțiva candidați potențiali la îndemână – care nici unul nu e totuși Einstein, fiecare cu calități și defecte (din punctul dvs de vedere), și care ar putea corespunde (sau nu) dorințelor și nevoilor dvs, ale partidului, ale țării.

Care ar fi aceștia? Să zicem, așa de dragul de a pomeni niște nume, că aceștia ar fi Mihai Neamțu, Toader Paleologu, Eugen Tomac.

Desigur, există și varianta de a nu pune pe nimeni, dar asta nu corespunde cu obiectivele. Partidul trebuie să primească oxigen (adică în politică vizibilitate), ori dacă nu propune nimic, e clar că nimeni nu va vorbi acum despre PMP.

Cum Einstein nu e oricum disponibil, ne gândim așadar că în turul doi va trebui (în cazul foarte probabil că înlocuitorul lui Einstein nu va apucă să intre acolo), să susținem pe altcineva. (Nu reiau aici analiza pe care am făcut-o deja în textul „Eu vara nu dorm” – pomenesc aici însă de posibilitatea de a negocia un suport pentru turul doi atât cu Iohannis PNL cât și cu Barna – USR).

Bun. Astea sunt datele problemei. Care să fie acum însă intresele lui Băsescu (nu uitați, sunteți Băsescu!). Să zicem că ar fi trei tipuri de interese:
1. Interesele țării – de mai multe ori, Băsescu a menționat că visează la Statele Unite ale Europei. Adică cu Schengen, Euro, suveranitate limitată și tot tacamul. Tot Băsescu a pomenit în trecut de apropierea de Statele Unite – metaforă aceea cu licuriciul o mai țineți minte? (dar era pe vremea lui Obama, nu pe vremea lui Trump!). Tot Băsescu s-a enervat pe David Cameron pentru Brexit.
Și tot Băsescu visează la unirea cu Basarabia, desigur în cadrul UE.
Care dintre cei trei candidați menționați mai sus corespunde și care nu cu aceste prime obiective? (Nu va spun eu, ghiciți voi).
2. Interesele partidului. Păi cum ziceam, partidul trebuie să crească, să evadeze din zona de 5%. Pentru asta ar trebui să aibă nu unul, ci mai mulți oameni energici, capabili să atragă electorat, să atragă specialiști, intelectuali etc, cum a fost pe vremea PDL. Aici e clar că trebui să avem un lider care să fie bătăios, energic, să dea încredere altora, să vină cu electorat propriu, să fie credibil. Dar în același timp, partidul nu trebuie să devină altceva decât vrea șeful – adică vezi punctul 1. Avem aici două interese care se bat cap în cap. Pe de o parte energie, pe de alta Uniune.
3. Interesele personale. Deși a declarat că dacă s-ar retrage din politică ar avea cu ce să se ocupe (are nepoți), nu trebuie să îl credeți. Politică este un drog pentru Băsescu. Și poate că faptul că fostul rival, „prostănacul” Geoană, cu „Mihalela dragostea mea” a fost numit secretar adjunct NATO l-a făcut să înghită în sec. Poate vrea și dansul un post european mai important, acum că tot e europarlamentar. Și acest post poate fi oferit de jupânii care trag sforile la Bruxelles. Cărora le surâde ideea de Statele Unite ale Europei, dar cărora nu le plac mișcările conservator- populist-patriotice.
Deci iarăși, cine ar corespunde cu toate astea dintre cei trei numiți mai sus?

Acum intelegeți de ce durează așa de mult „cercetarea sociologică”? Este pentru că fiecare dintre candidați ar corespunde în anumite privințe, dar nu în toate. Unii au politica, dar nu au energia, unii sunt prea europeni, alții prea unioniști, alții prea pro-Trump etc.

Greu de ales, coane Traiane!
Cine va fi totusi alesul?

Un MIhai Neamțu modificat genetic (adică altoit cu eurocentrism), un Toader Paleologu dopat cu RedBull, ori un Eugen Tomac unionist cu ADN transferat de la ceilalți doi?
Oricare ar fi, de câștigat vor câștiga…. Iohannis (personaj foarte comod atât pentru Trump cât și pentru UE), și Băsescu, dacă își face datoria față de jupânii de la Bruxelles.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentEu vara nu dorm
Articolul următorCurtea Prostituțională și Caragiale
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.