Bani și suflete

0
457

Dacă aveți cinci minute liniștite și aveți chef să visați un pic, citiți mai departe.

V-ați gândit vreodată câți bani v-ar trebui ca să nu mai aveți absolut nici o grijă materială, iar mâncarea, casele, mașinile, mobilele, aparatele electrocasnice sau electronice, hainele, distracțiile – toate astea să fie rezolvate, odată pentru totdeauna – atât pentru dvs, cât și pentru copiii, frații, verii, nepoții și strănepotii care nu s-au născut încă?

Să presupunem că ați dori să aveți o casă la munte, la Bran, alta la mare, la Mamaia, dar și una în Florida, una în California, alta în Tenerife. Să spunem că v-ar costa toate astea vreo 10 milioane de dolari (sau Euro, sau Lire sterline, fiecăruia după nevoi, cum ar spune Marx). La fiecare adresă, vă asteaptă câte un automobil luxuos, cu șofer inclus, plus câțiva angajați care se ocupă, în lipsa dvs, de udat florile, batut covoarele și întreținere, plus ceva bani pentru distracție, și ceva rezerve puse deoparte pentru zile negre. Să zicem că ați avea nevoie de încă vreo 10 milioane.

Dar, cum nu sunteți o ființă egoistă, vă gândiți și la urmași (copii, nepoți) și doriți ca fiecare din ei să o ducă binișor. Fiecare să aibă destul să trăiască incă 50 de ani de acum încolo, fără să fie nevoit să lucreze. Să mai punem vreo 10 milioane pentru fiecare. Mai dați și pe la alte rude și vecini câte ceva, să nu sufere nici ei, săracii. Că să nu mai o lungim prea mult, să presupunem că în total, cu vreo 300 milioane asigurați viitorul familiei, prietenilor și rudelor pană la a patra generație. Frumos, nu? Ați scăpat de orice griji (sănătate, bani, mâncare, vacanță, haine), pe care restul de 99,99% din populația lumii nu își permite să le ignore, ceea ce îi face să sară dimineață ca arcul din pat, când sună ceasul desteptător, ca să dea fuga la muncă.

Mintea e lipsită acum de o grija majoră. E libera sa se ocupe cu altele. Dar ce te faci, cum îți mai umpli timpul, dacă averea personală depăseste cu mult modestele 300 milioane atât de necesare unei vieți fără griji? Dacă de pildă, ai avea 30 miliarde? (Asta e o cifră greu de imaginat când o exprimăm în dolari, adică 30 de mii de milioane – de 100 de ori mai mult decât “necesarul” menționat mai sus). Ce faci cu restul de 99% din avere, care pare un surplus apăsător? Îți iei alte case? (Ai deja destule!) Mănânci de 100 de ori mai mult? (stomacul nu e cu mult mai mare la bogați decât la săraci). Stai în vacanță 24 de luni pe an? (nu sunt 12 suficiente ?).

Desigur, nu. Dar ceva poți face. Te apuci să joci un joc inaccesibil muritorilor de rând. Mult mai palpitant decât Pokemon Go sau Europa Universalis. Te apuci de geo-politică. Nu pe computer. Ci in “real life”.

Mai intai îți creezi o imagine de om de bine. Inființezi fundații pentru protectia drepturilor omului si promovarea societății deschise. Organizezi grupuri de presiune. Donezi la diferite cauze filantropice. Contribui la campanii electorale. Înființezi miscări ecologiste, feministe, anti-rasiste, anti-capitaliste. Ca să fie jocul mai amuzant, dai și la cei de stânga, și la cei de dreapta. Ești și pro și contra-avorturilor, pro și contra negrilor, pro și contra evreilor, pro și contra musulmanilor, pro și contra mișcării LGBT. Poți întreține astfel aparența luptei de idei și menține votanții în tensiune pană la numărarea voturilor. De câștigat, câștigă oricum ai tăi, fie cei de stânga, fie cei de dreapta. Pentru că îți place să citești și să scrii, cumperi ziare, dar nu de la chioșcul din colț. Ci le cumperi cu tot cu ziariștii care le scriu si ii folosesti ca să îți transmiți ideile si să îți ataci adversarii. Finanțezi catedre de științe politice și economice, studii de istorie și de religie, formezi ziariști, și îi înveți să scrie cum vrei tu. Poți rescrie si reintepreta istoria cum vrei tu. Acorzi burse pentru studii și pentru doctorate. Și dacă tot le finanțezi, le spui și cam ce să scrie, ce să cerceteze, în ce să creadă. Și pentru bani destui, se vor găsi doctoranzi care să dovedească științific că albul e o varietate de negru, elefantul are stramoș comun cu șoricelul, înghețul se produce din cauza incălzirii globale, iar criminalul în serie e de fapt un luptător pentru pace. Cu bani poți cumpăra orice, nu? Mai ales când sunt atâtea suflete gata sa se vânda pe doi poli! Te simți aproape Dumnezeu.

Prin toate aceste mijloace – presă, universități, lobby-uri, ajungi să dictezi oamenilor cum să vadă lumea. În ce religie să creadă. Pentru ce să se certe. Poți impune curentul principal de gândire în societate. Adică acele idei pe care 99.99% din cetățenii le vehiculează la un moment dat, crezând în mod naiv că ele constituie valorile lor personale…. Cine își dă oare seama că așa zisele valori sunt de cele mai multe ori doar lucruri auzite repetat, ad infinitum, la televiziune, radio, pe internet, în ziare? Nici John, nici Mary, daca aud de prea multe ori aceeași idee nu își mai pun întrebări despre proveniența sau justețea ei. Banala frază “Se știe că…” este un argument social mai puternic decât orice demostrație. Obișnuința este a doua natură. Chiar dacă impăratul e gol, hainele lui sunt cele mai frumoase și moderne, dacă așa ni se spune la televizor în fiecare seară.

Desigur, toată distracția asta, cu subvenționarea presei, a școlilor, a partidelor te costă ceva, și nu îți dorești să iei din buzunarul propriu. Banii cheltuiți trebuie puși într-un fel, la loc. Cum să faci asta? Simplu: din pariuri. Dar nu pariuri despre meciuri de tenis la Roland Garros, sau finala Ligii Campionilor. Vorbim de meciuri mai serioase: Brexit, războiul din Siria, politici de emigrație europene, alegeri americane sau europene. Si nu te bazezi, precum muritorii de rând, doar pe fler sau noroc. Dacă ai în buzunar politicienii tăi, economiștii tăi, ziariștii tăi, nu mai ai nevoie să ghicești scorul la evenimente. Poți pur și simplu stabili rezultatul dorit dinainte. Așa că mergi la sigur. Poți paria pe aprecierea sau deprecierea unei monezi, a ratingului de țară. Astfel, banii pe care îi ai nu se consumă niciodată, ci dimpotrivă, se înmulțesc. Cu cât donezi mai mult unde trebuie, cu atât profitul este mai mare. Și nimeni nu te poate acuza că faci banii ilegal. Doar tu stabilești regulile jocului. Tu faci, și de fapt, tu ești, legea.

Înțelegeți ideea? Dacă ați avea mult mai mulți bani decât ați avea vreodată nevoie, puteți schimba cu adevărat lumea. O puteți construi după chipul și asemănarea dvs. În bine, sau în rău.

Desigur, nu spun că 30 miliarde de dolari ar fi suficiente ca să controlezi totul. Ai nevoie de niște prieteni, cărora, ca și tine, să le placă același joc. Tot oameni cu bani mulți. Împreună vă asociați într-un un club sau grup.Vă puteți juca împreună cu soarta lumii.

Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus simplu: Guvern Mondial. Sau Iluminati. Sau conspirația mondială. Care, bineînțeles, nu există, nu vă inflamați așa de tare! Am zis și eu așa… E doar un joc al imaginației…Si dacă există? E mai interesant jocul când lași oamenii în suspense – unii să creadă că ești, alții că nu ești. Lasă-i să se bată unii cu alții.

E doar un simplu exercițiu de imaginație. Vă rog, nu îmi cereți dovezi că această conspirație chiar există, sau că unii indivizi ar face cele descrise mai sus. E problema dvs. să priviți în jur și să constatați. Aveți ochi, aveți urechi, aveți creier…

Dar mă indolesc că aveți timp. Dimineața sari din pat, pentru că șeful tocmai te cheamă la el în birou: trebuia să predai acel proiect incă de ieri. “Da, șeful, se rezolvă, stau peste program”. Nevasta e nervoasă că o strâng pantofii. “Da, dragă, cumpărăm alții noi, mâine”. Ipoteca trebuie plătită, copilul trebuie dus la scoală și la lecția de pian. Viața te cheamă acum, imediat, la ordin și nu are răbdare să aștepte reflecțiile tale…Să gândești iți ia timp și efort…Nu e mai simplu să crezi ce ți se spune la televizor?

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentTaxe si mujici
Articolul următorD-ale progresismului
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.