A fost odată un copil obişnuit, de gen neprecizat. Copilul frecventa o şcoală publică dintr-un cartier oarecare, nici prea bogat, nici prea sărac, dintr-o metropolă occidentală. Colegii săi de şcoală erau copii de emigranţi indieni, ruşi, chinezi, arabi, francezi, est-eropeni. Băieţi, fete, sau băieţi deveniţi fete (invers mai rar), cu toţii ba se jucau, ba se ciondăneau – când mai frumos, când mai pătimaş – după concentraţia de hormoni ai fiecăruia – ştiţi, aşa cum sunt copiii.
Într-o zi, copilul a venit acasă, şi l-a întrebat pe unul dintre cei doi părinţi: (pentru cititorii mai retrograzi, sa zicem tatăl): “Tăticule, azi am învăţat la şcoală că în lume există mai multe religii, şi că ar trebui ca oamenii să se respecte între ei, indiferent de credinţă. Am aflat azi că am colegi creştini ortodocşi, catolici, protestanţi, dar am şi colegi musulmani, budişti, hinduşi, atei. Am vorbit în pauză cu unii dintre ei, şi în afară de colegul care spunea că nu crede în fiinţe supranaturale, dar crede în extratereştrii care ne-au vizitat planeta acum câteva milioane de ani, toţi ceilalţi spun că există un singur Dumnezeu, care a făcut Universul, viaţa, oamenii.”Tatăl, care tocmai citea ziarul, întrerupse lectura despre atentatul terorist al zilei, şi, amabil, îşi întreba odrasla: ”Tu vrei să mă întrebi ceva, nu-i aşa?”.
Copilul ridică din umeri: “Nu înţeleg – dacă tot există un singur Dumnezeu, de ce există mai multe religii? Nu ar trebui să fie una singură, să credem cu toţii la fel?”
Tatăl zîmbi, caci avea ocazia să îşi demonstreze întelepciunea faţă de cel mic, şi spuse: “Dragă copile, am să îţi spun o poveste pe care cred că o s-o înţelegi. Într-o cuşcă mare, la grădina zoologică, trăia un elefant african. Bietul de el, se plictisea toată ziua în cuşcă şi se bucura de orice contact cu vreo altă fiinţă. El iubea copiii, oricine se putea apropia de el, se lăsa mângâiat, pipăit, oamenii făceau poze cu el, nu era nici un pericol.
Într-o zi, un grup de nevăzători au venit în vizită la grădina zoologică. Din motive evidente, nici unul dintre ei nu ştia dinainte ce este un elefant. Nu ştim exact de ce au venit acolo, dacă fusese ideea lor, sau cineva a dorit numai să facă un experiment. Îngrijitorul le-a spus că pot intra liniştiţi în cuşcă, pot atinge animalul, şi i-a invitat apoi să descrie în cuvintele lor ce vor găsi. Au dat buzna înăuntru, fiecare a cotrobăit pe unde a putut, căutând să descopere minunea. După un timp, au fost ajutaţi să iasă afară din cuşcă şi au început să descrie fiecare ce găsise.
Primul nimerise peste un picior şi a spus: “Elefantul este un stâlp gros, dur, vertical, acoperit cu ceva moale, ca un fel de piele”. Altul, care nimerise un colţ de fildeş, a spus: “te înşeli, prietene, elefantul este ceva tare, într-adevăr, dar nici vorba de piele moale, şi în plus are o formă curbată, precum un iatagan turcesc”. Al treilea, care găsise coada, a zis: “Ce prostii spuneţi voi acolo? Elefantul nu este nici dur, nici curb, este o simplă funie, moale, o poţi îndoi cum vrei”. Altul, care dăduse peste trompă a zis: “Amice, vrei să spui, elefantul seamană mai degrabă cu un furtun gros, cu două ieşiri, pe unde suflă aer” În fine, ultimul orb, care bâjbâise prin cuşcă, şi nu întâlnise elefantul, s-a pronunţat şi el: “Nu înţeleg ce spuneţi voi acolo, cred că halucinaţi cu toţii, nu era nimic în cuşca aia, eu cred că acel elefant de care vorbiţi voi nu există!”.
Şi uite aşa au început să se certe, fiecare crezând că ceea ce a găsit el era adevărat, şi toţi ceilalţi ori se înşală, ori sunt nişte mincinoşi.
Vezi, copilul meu, încheie tatăl, tot aşa este şi cu religiile lumii. Fiecare consideră că ce a găsit el este adevărul, iar ceilalţi sunt greşiţi. În realitate, tot aşa cum orbii nu văzuseră un elefant niciodată, tot aşa nici o religie nu l-a găsit complet pe Dumnezeu, fiecare religie având doar o frântură de adevăr.. Din cauza asta există mai multe religii în lume.”
Copilul rămase pe gânduri: ”Iar cel ce nu a întâlnit elefantul în cuşcă, reprezintă ateii, nu-i aşa?”. “Se poate spune şi aşa, răspunse tatăl. Unii oameni nu găsesc nimic, dacă nu ştiu unde să caute, sau dacă nu au noroc. Dar cine insistă, până la urmă tot va găsi.” “Şi cum se termină povestea? întrebă curios copilul. Le-a explicat în final cineva ce este elefantul?”
“Da, zise tatăl, îngrijitorul elefantului a aranjat că fiecăruia să i se dea şansa să pipăie ce găsiseră ceilalţi. În felul asta, au priceput că fiecare avea un pic de dreptate, dar niciunul nu înţelesese complet. Aşa măcar nu se vor mai certa între ei. Vor trăi în pace. Şi vor deveni mai înţelepţi, admiţând că lumea e mai complexă decât pot ei să înţeleagă. Cred că asta este şi scopul cursurilor de religie de la şcoala voastră, să acceptaţi că nu puteţi înţelege totul, şi să învăţaţi să vă respectaţi unul pe altul, să acceptaţi că şi celălalt are un pic de dreptate”. Tatăl se întoarse la lectura ştirilor proaste, crezând că discuţia a luat sfârşit.
“Dar, tată, insistă copilul, chiar dacă fiecare orb va înţelege ce a pipăit celălalt, tot nu vor ştii ce este cu adevărat elefantul. Pentru că nu l-au văzut niciodată întreg şi viu. Singură şansă să afle, ar fi să îşi poată recăpăta vederea.”
Şi apoi veni întrebarea de care se temea tatăl: “Şi mai e ceva ce nu înţeleg din povestea asta. La ce ar folosi orbilor să ştie cum este elefantul? De ce ar vrea oamenii să ştie cum e Dumnezeu?”
“Poate pentru a cunoaşte adevărul despre lume, despre viaţă”, mormăi tatăl, un pic surprins. Copilul insistă: “Dar chiar tu mi-ai povestit cum Isus a spus oamenilor din timpul lui că cine l-a văzut pe El, l-a văzut pe Dumnezeu, şi se pare că lor nu le-a plăcut, pentru că l-au răstignit”.
„Mda, poate că oamenilor le place să caute, să se certe între ei, dar nu le place de fapt să găsească.”. Încercă apoi să schimbe vorba:”Şi, după ora de religie, ce aţi mai discutat la şcoală?”
“Păi am avut o clasă de sexologie şi ni s-a vorbit despre spectrul genurilor, am aflat că nici un om nu este 100% bărbat sau 100% femeie. Chiar voiam să te întreb ceva despre asta… ”
Tatăl îl întrerupse: “Ştii ce, e cam târziu acum. Hai mai bine să te uiţi la filmul cel nou de desene animate de pe Netflix.” Apoi oftă adânc: “Era mai simplu la ora de religie….”
