Lecturi pe plajă

0
47

Ce poate fi mai frumos pentru un refugiat frigorific ca mine decât perspectiva unei zile petrecute la plajă! Abia aştept să scot din oase frigul acumulat în ultimele ierni canadiene şi să absorb suficientă căldură ca să rezist în cele viitoare. Soarta m-a paraşutat pentru câteva luni la Malaga, în cea mai însorită regiune a Europei. Sunt înconjurat de palmieri, monumente vechi de sute de ani, zeci de restaurante şi terase cu mâncare ieftină şi variată, iar Mediterana se află la 15 minute de mers pe jos.

Astăzi, am de gând să mă “plăjesc” ca o şopârlă în nisipul fierbinte. După cafeaua de dimineaţă, îmi pregătesc bagajul: îmi iau două cutii de Fanta (chiar are gust de portocale), un termos cu apă rece, o carte de citit, ochelarii de vedere şi de soare, plus un cearşaf şi umbreluţa, Nevasta şi-a pus în geantă lectura preferată, ceva despre nişte fete care merg la cumpărături. Eu, ca un intelectual de dreapta cum mă pretind, am de gând să descifrez tainele miturilor politice care operează în imaginarul publicului de azi. Vreau să înţeleg cum un twitt de 140 de caractere al lui Donald Trump poate împărţi în două planeta – jumătate să îl urască cu intensitate, iar ceilalţi să îl aduleze ca pe sfintele moaşte. Sunt sigur că astăzi mă voi lumina. Mi-am pus în traistă cartea pe care am frunzărit-o prima dată acum vreo 20 de ani, şi de care am dat întâmplător în bagajele luate pe fugă când am plecat. ”Mituri şi mitologii politice”, de Raoul Girardet.

Şi ce atmosfera mai potrivită pentru cultivarea spiritului decât pe plajă, cu vuietul valurilor Mediteranei în spate, înconjurat de palmieri şi de nisip şi de (ia să văd dacă nevasta nu se uită cumva în altă parte) fete tinere şi frumoase. Iar aici dragii mei, suntem în Europa, unde purtarea bra-ului pe plajă este facultativă.

Dar probabil că nu o să am timp de prostii (nevasta mă priveşte mustrător, parcă mi-a ghicit ce îmi trece prin cap). “Da dragă, mi-am luat să citesc”.

Am ajuns. Mi-am instalat umbreluţa cu grijă, să îmi pice umbra din stânga. Mă aflu la vreo 5-6 metri de apă. Mă tolănesc într-o rână, pe cearşaful brodat cu elefanţi, cumpărat acum câteva zile de la un vânzător ambulant. Iau un gât de apă rece, îmi deschid cartea, trag aer în piept. Ce poate fi mai frumos?

Pe copertă scrie: volum tipărit cu ajutorul Fundaţiei Soros. Ia uite, nici pe plajă nu scap de ăsta! Mă rog, sunt în vacanţă, îl iert de data asta. Să începem: “Biografie şi mitologie. Anarhist prin temperament, liberal prin raţiune, patriot prin fidelitate, astfel s-a definit singur autorul acestei cărţi….”

“Cerveza Fanta Coca-cola”. “Cerveza Fanta Coca-cola”. La doi paşi de mine, tocmai trece un individ care vinde băuturi răcoritoare pe plajă, aproape că îmi calcă pe carte. Are cu el o geantă frigorifică în care se află miraculoasele băuturi, menite să îţi facă prăjitul la soare suportabil. Eu, prevăzător, mi-am făcut proviziile de acasă. Aştept să se îndepărteze, apoi revin la lectură: “….despre construcţia miturilor politice. Cartea lui s-a înălţat pe experienţa unei vieţi implicate în istoria ţării sale…”

Din direcţia opusă primului apare un alt vânzător ambulant, care cântă acelaşi text ”Coca-cola Fanta Cerveza”. Întrerup lectura şi aştept să se ducă, apoi revin la carte: “Raoul Girardet a participat la mişcarea de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane…” Locul vecin pe plajă tocmai este ocupat de o blondă din Germania. Care mişcare de rezistenţă, nene Raoul? Uf…

Un al treilea vînzător ambulant soseşte pe direcţia perpendiculară primilor doi. E clar, mi-am ales greşit locul unde să îmi pun cearşaful, aici e un veritabil nod feroviar în care se intersectează vânzătorii de bere. Nu seamănă deloc cu liniştea pe care mi-o imaginasem. Insist la nevastă să ne mutăm mai încolo, unde traficul e mai lejer, dar dumneaei se simte bine şi mă îndeamnă să ignor zgomotele şi să-mi văd de treabă.

…suportând şi detenţia din acest motiv. Ultima sa implicare a fost în timpul crizei algeriene…” Probabil că tot algerieni sunt şi cei doi vânzători ambulanţi care s-au oprit din traseu să trăncănească lângă mine, în arăbeşte, şi să facă schimburi de marfă. Unul are prea multă cola, altul prea multă bere. Apoi pleacă fiecare la treaba lui. Eu, ca să evit propria mea criză algeriană, revin la citit: “…s-a retras apoi în activitatea universitară, ca profesor la Insititul de Studii Politice de la Sorbona…”. Mda, poate retragerea ar fi strategia potrivită şi pentru mine, nu ştiu dacă reuşesc astăzi să citesc mare lucru….Să nu mă las, totuşi…

“Quieres toallas? Nu doriţi un prosop de plajă?” mă întrerupe un altul. Ridic ochii, e tipul care ne-a vândut acum câteva zile cearşaful cu elefanţi pe care stau acum. I-l arăt cu degetul şi refuz politicos. El insistă: nu mai vreau încă unul? “Ce să fac cu atâţia elefanţi, dragul meu?” Nu, că îl lasă ieftin. Ieri am plătit 15 euro, azi cică pot lua altul cu 10 euro. Merci, nu îmi trebuie. Greu să scap de el, noroc că îl cheamă la negociere nişte polonezi din apropriere.

Îmi schimb poziţia de lectură, poate ajută la concentrare. Mă pun pe burtă şi continui. Sunt transpirat şi parcă ar fi bună o baie în mare. Dar #rezist, trebuie să o merit mai întâi. Ochii în carte…

Undeva la marginea câmpului meu vizual, remarc o femeie cu burka, înfofolită de parcă ar fi iarna la Montreal. Cum o reuşi să stea aşa pe căldura asta? Pe cearşaful vecin însă, nemţoaică blondă nu ratează ocazia de a produce vitamina D cu toată pielea şi îşi lasă admirat bronzul uniform. Mă rog, multiculturalismul le face pe toate posibile… Renunţ să îmi mai chinui sufletul şi iau o pauză de bălăceala. Din păcate, apa e cam murdară, nu de la alge, ci de chiştoace de ţigări, hărţii şi alte gunoaie care plutesc lângă mal. Mă duc sa fac un duş şi revin la cartea mea.

“Coca Cola, Cerveza, Fanta. Coca Cola, Cerveza, Fanta” Mă uit la ceas, e primul vânzător, acum revine pe traseul cunoscut. Trebuie să îi învăţ orarul, că să pot calcula timpul de lectură.

Ochii pe pagină. Hmmm, foarte interesant. Nu cartea. Tot la marginea câmpului meu vizual, două vecine tinerele, tocmai revenite la cearşaf s-au decis să îşi schimbe sutienul. Se pare că cel vechi era ud şi ţinea nisipul înăuntru. Foarte neplăcut, desigur. Încerc să mă concentrez la carte, dar este imposibil să-mi conving ochii să nu devieze spre spectacolul oferit gratis. Nevasta remarcă lipsa mea de concentrare şi îmi da un cot, prietenesc. “Iar o să te plângi diseară că nu ai putut să citeşti”.

E momentul în care vântul decide să-si dea şi el importanţă şi să îmi răstoarne umbrela. Scoală-te şi aleargă să prinzi umbrela care zboară în capul fetelor cu bustul gol: scuze, râsete, chicoteli, nevasta nervoasă etc.

Setea mă biruie în cele din urmă. Nevasta băuse toată apă rece, iar Fanta luată de acasă s-a încălzit. Mă uit la ceas. Nea “Coca Cola Fanta Cerveza” ar trebui să ajungă înapoi, dacă am calculat eu corect, cam peste 5 minute. Suficient să termin în linişte prima pagină a prefaţei. Tipul apare cu precizia unui tren japonez. Dau 2 euro pe sticlă şi savurez băutura rece, admirând peisajul şi ascultând freamătul marii. După atâta citit, simt că merit o pauză!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCastelul de nisip
Articolul următorUnul dintr-un milion
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.