Se apropie alegerile europarlamentare din 2019, iar partidele din România au intrat în efervescența alcătuirii listelor de candidați. As fi foarte curios sa aflu cum se formează acestea într-un partid modern – de pildă în PNL sau USR. Există vreun criteriu de competență sau vreun regulament de ordine interioară care să permită selecția celor mai buni? (afară de pile, șantaj și cumetrii, pe care le bănuiesc criteriile de bază la PSD).
Din scurta dar intensa mea experiență nord-americană în Partidul conservator din Canada, (partid de guvernământ între 2006 și 2015) am remarcat că procedura era clară și transparentă. Orice membru de partid putea să își depună candidatura, într-o perioadă strict delimitată dar rezonabilă de timp, în orice circumscripție dorea. Trebuia să citească mai întâi un document important – „Declarația de politici a partidului”, să completeze un formular destul de stufos, în care răspundea la multe întrebări, atât biografice cât și de competență politică, depunea o garanție financiară (ce urma a fi rambursată după acceptarea sau respingerea candidaturii).
Apoi, la data limită, cei care manifestaseră interesul de a deveni candidați (să zicem trei sau patru dar uneori și opt sau nouă persoane), urmau să convoace adunarea membrilor din respectivă circumscripție, să-și prezinte programele și ideile, iar membrii locali (doar ei!) urmau să voteze în mod secret pe cine preferă. Învingătorul urma apoi să aibă un interviu telefonic cu organizatorii partidului pe regiunea respectivă (în cazul meu Quebec), pentru confirmare, dar în 99% din cazuri „Centrul” respecta întocmai alegerea membrilor locali. Nici un fel de recomandare specială sau sfori trase în favoarea unuia sau altuia.
Așa am ajuns și eu și alți români sau emigranți candidați oficiali la alegerile parlamentare federale, pe listele partidului lui Stephen Harper. Unii au ajuns deputați, alții nu. Dar ce este important de reținut este că oricine avea această șansă, pentru că procedurile o permiteau.
Încă un aspect important, strans legat de primul. Pentru a fi nepărtinitoare, selecția ar trebui asigurată de o conducere de partid neutră și echidistantă față de diverși candidați.
În sistemul britanic (aici includem și Statele Unite, Canada, Australia) structurile de partid sunt separate de funcțiile publice. Cu alte cuvinte, dacă ești președintele partidului sau dacă faci parte din executivul partidului, fie la nivel național sau regional, NU poți candida în alegerile federale, provinciale sau municipale. Te ocupi numai de organizarea partidului, de elaborarea de politici, de formularea, modificarea și respectarea statutului, de organizarea competițiilor între candidați. Atât! Structura politică este separată de cea administrativă, și asta asigură buna funcționare a democrației interne în partide.
Există desigur și funcția de lider politic, acela este de regulă șeful grupului parlamentar sau primul ministru, după caz, dar acesta nu are control asupra structurii de partid.
Cum este la români? Am fost trei ani membru PNL în anii 1990 -1993. Totul se decidea pe furiș, în spatele ușilor închise. Membrii erau buni doar să aplaude și să plătească cotizațiile. „Centrul” alegea candidații și tot centrul decidea unde să fie trimis fiecare. Mă întreb: astăzi, după 29 de ani de democrație, cât de transparent si corect este procesul de selecție a candidaților în partidele românești? Din ce am auzit până acum, în afară de USR care încearcă să implementeze un proces similar, de selecție pe baza voturilor membrilor, celelalte partide au rămas pe stil vechi.
În România, președintele partidului este cel ce face listele de candidați și de regulă se pune pe sine în frunte. Structura conducerii partidului se suprapune de obicei cu ierarhia liderilor politici care ocupă funcții în stat. Modelul partidului-stat moștenit de la Ceaușescu s-a împrăștiat pe la toate partidele, independent de numele și doctrina lor.
Am auzit că Ludovic Orban de la PNL se dorește europarlamentar, la fel și Dacian Cioloș. Fiind capi de lista, cel mai probabil vor reuși să obțină respectivele poziții. Mă întreb cum își vor conduce dânșii partidul rămas în țară, fiind implicați 100% în activitatea de la Bruxelles. Cum vor gestiona liderii respectivi alegerile parlamentare românești din 2020? Prin fax sau printr-un grup WhatsApp? Își vor lua concediu medical de la UE?
Dar la români totul este posibil. Democrația noastră s-a născut originală și continuă să fie așa. Și apoi ne mirăm de ce parlamentarii sunt tipi fără personalitate care votează ca marionetele orice le cere șeful.
