Matematica și căsătoria

3
454

Istoria ne arată cum toate necazurile lumii au început odată cu prima căsătorie, oficiată în Grădina Edenului, între numitul Adam, tatăl nostru al tuturor și doamna Eva, mama omenirii. După ce Eva l-a ispitit pe Adam, lăsându-se pacalită de o reptilă, iar deșteptul de el a ales prost (ne mai mirăm oare de ce alegerile libere de azi duc aproape invariabil la catastrofe, când însăși strămoșul nostru comun a votat din start cu necuratul?), a urmat tragedia numită alungarea din rai și tot restul istoriei. Sclavă a unei naturi politic incorecte, incapabilă de a produce odrasle altfel decât prin relația dintre un bărbat și o femeie, omenirea a trebuit să trăiască urmatoarele milenii cu definiția retrogradă a mariajului ca fiind legătura între două persoane de sex opus. Consecințele acelui act primordial le vedem în fiecare zi…

Recent însă, eliberându-se de dogmatismul religios, omul modern a găsit soluția. Pentru a curma goana inevitabilă spre autodistrugere, a decis să taie răul de la rădăcină: aruncarea la gunoi a vechii definiții a căsătoriei și înlocuirea ei cu forma modernă, deschisă: “uniunea liber consimțită între soți”, fără alte precizări inutile referitoare la numărul sau sexul partenerilor. Noi și noi posibilități se întrevăd la orizont, iar teoria mulțimilor ne va da o mână de ajutor în a opera cu noile realități. Ca urmare a acestei chirurgii sociale revoluționare, ne așteptăm ca istoria să își redreseze cursul, iar umanitatea să-și recapete accesul la paradisul pierdut.

În primul rând, să ne ocupam de numărul partenerilor. Vechea definitie limita căsătoria la numai două persoane. Greșit! Această binaritate înapoiată oprește bucuria de a ne iubi în grupuri. Un prim pas spre extinderea definiției inițiale ale căsătoriei la noile nevoi ale speciei umane ar fi deci adoptarea căsătoriei naturale. Naturală, pentru ca se încheie între un număr natural de persoane, să-i spunem N, care poate lua valori de la zero la oricât de mult. Simplu, nu? Vom putea avea, de pildă, 8 bărbați care iau în căsătorie 5 femei și 3 persoane de sex variabil.

Inspirându-ne din teoria structurilor algebrice, vom putea defini un element neutru față de operația de căsătorie (astfel, elementele multimii sunt lăsate neschimbate) și anume căsătoria vidă – în care zero persoane se iau în căsătorie, de bună voie și nesilite de nimeni. Astfel, un celibatar convins poate scăpa de gura lumii și trăi liniștit, beneficiind de protectia legii, declarându-se căsătorit neutru în mulțimea căsătoriilor naturale. Un alt element particular al mulțimii mariajelor naturale ar fi căsătoria reflexivă, în care o persoană se ia de soț (nu am găsit alt termen) pe sine însuși. Dacă se întamplă ca persoana în cauză să se și iubească pe sine, avem în fine, exemplul mariajului perfect și fără conflicte. Sexul conjugal în acest caz nu poate fi decât sublim, iar fericitul mire-mireasă poate scăpa de obositorul joc al seducției partenerului. Dacă persoana căsătorită reflexiv prezintă personalități multiple și acestea sunt în conflict, va fi ceva mai dificil. Nu doar mariajul va suferi în acest caz. Unde se va complica situația și mai mult va fi la divorț! Cum să divorțezi de tine însuți? Iată blestematul avantaj al retrogradei cifrei 2: 2 e divizibil cu 2. Operația de împărțire la 2 este fără rest. Cum să rezolvăm problema?

Matematica ne sare în ajutor și în acest caz. Imposibilitatea divorțului reflexiv ne duce la necesitatea introduceri căsătoriei raționale. Ați ghicit, în loc de a vorbi de căsătoria între N persoane întregi, putem trece la mariajul cu numere fracționare (numite și raționale): 8/5 bărbați, 12/7 femei și 5/9 nesiguri care decid să se mărite. Rezultatul final este deci, tot un număr rațional. Avantajul evident al căsătoriei raționale, imposibil de îndeplinit într-o căsătorie naturală : mă pot divorța de mine însumi, în caz că mă satur de fițele mele. Mă pot diviza în 2 sau 3 sau 8, după cum am chef, și apoi mă pot re-căsători cu alte fracțiuni din ce a rămas de la alții după diviziuni precedente. Impecabil!

Știu ce vreți să ziceți. De ce să ne oprim aici? Pasul următor ar fi definirea căsătoriei reale – care să includă, nu doar numere raționale de indivizi, dar chiar și indivizi iraționali, cum ar fi de pildă unii radicali (radicalul lui 2, 3, 5 etc, dar si teroristii de la Paris, Bruxelles, Nice, Berlin etc). Imaginați-vă cum ar putea arata căsătoriile intre grupuri de radicali cu raționali….vi se pare imposibil acum? Așteptați un pic. Progresul e după colț!

Dar oare nu putem defini și căsătoria complexă?! Cum să nu? Chiar și căsătoria aia de tip vechi avea o parte reală și o parte imaginară, desi nu prea se recunoștea oficial…Să nu îmi spuneți că nu știți ce e aceea o fantezie extra-conjugală… sau un număr imaginar….(iar vă gândiți la prostii!). Mă pot căsători deci cu bărbați, femei sau alte forme de expresie a sexualității, nu doar reale, ci și imaginare! (Așa-i că e fain in lumea nouă, progresistă?). Așadar, în viitor un număr de ființe umane (reale și imaginare) pot forma o reuniune de elemente numită…cum credeți? Tot familie! Iar avantajele sunt multiple – putem opera și înmulțiri (facem copii reali sau imaginari), divizări (așa numitele divorțuri), scăderi și adunări, ridicări la putere. Putem forma noi radicali (e nevoie și de ăștia)…o lume întreagă de posibilități. Cam toate acele evenimente ce le vedeți la televizor într-o săptămână de stiri… doar că acum toate se pot întâmpla în interiorul unei mari și fericite familii complexe.

Dar în afară de problema numărului partenerilor, într-un mariaj se pune și problema naturii elementelor care o compun. Ar fi o eroare să limitam căsătoria la ființe umane, iar definiția cea nouă ne deschide si alte posibilităti. Un politician canadian a declarat recent că mariajul e o problemă personală a fiecăruia, și că poți să te măriți și cu o capră, dacă vrei (cu condiția ca și capra să vrea bineînțeles, altfel mariajul e lovit de nulitate). Nu e departe ziua când vom putea să asistăm la căsătorii între o turmă de oi și o haită de lupi, sau trei ciobani, două blonde și un măgar, sau 225 albinuțe cu 3 ursuleți. Sau radical din 7 haiduci cu logaritm de un mușuroi de furnicuțe, o zână imaginară și zmeul zmeilor. Matematic, sunt operații permise în mulțimea numerelor complexe, iar daca urmărim progresul societății ar fi obligatoriu să o facem.

Stați un pic! Oare este corect să restrângem binecuvântarile căsătoriei numai la regnul animal? Cum se vor simți cei din regnul vegetal sau mineral? Să perpetuăm oare discriminarea, bazându-ne pe clasificări științifice arbitrare? Pietricelele, apele, munții, ciupercuțele, copacii, merele și trandafirii au de asemenea drepturi, nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară! Trăim într-o societate inclusivă. Familia viitorului va fi deci alcătuită din numere reale sau imaginare de ursuleți, zmeurici, zmei, ființe umane de gen neprecizat, pietre, ape, plante. Abia atunci vom reveni la starea de armonie originară – paradisul pe pământ, starea pe care Adam si Eva, cei de la care a pornit toată nenorocirea, nu au fost in stare sa păstreze. Mântuirea omenirii nu vine deci prin religie, ci prin progres si matematică.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentVirtualitate virtuoasă
Articolul următorCioburi de statui
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.