Panica – un mod de guvernare?

0
391

Două speculații apropos de panica creată de virusul vedetă:

1. În primul rând, măsurile drastice luate (închis școlile, anulat călătorii, redus activitățile publice) pun în evidență, vrând nevrând, subrezimea stilului de viață al omului modern, excesiv de materialist. Ce vreau să spun cu asta?

După al doilea război mondial, țările Occidentale (Europa de Vest și America de Nord) au cunoscut o dezvoltare economică fără precedent: nivelul de trăi, alimentat de dezvoltarea tehnologică crescând la cote de neimaginat.

Ca urmare, produsele și serviciile care sunt considerate astăzi „de baza”, ca și nivelul de „sărăcie” diferă foarte mult de ceea cele de acum 80 de ani sau de ceea ce este considerat normal în țările subdezvoltate.

Astăzi o familie occidentală obișnuită își permite să aibă casă (poate chiar o casă de vacanță), un număr de automobile egal cu numărul de carnete de conducere din familie, 2-4 televizoare ultimul răcnet, 1-2 telefoane inteligente de persoană, computere, Ipad-uri etc.
Doamnele au garderobele pline de pantofi, rujuri, creme, lenjerie, parfumuri, iar domnii de cămăși, cravate, costume, aparate, gadgeturi și loțiuni de toate felurile. Cu toții își permit 3-4 vacanțe pe an (de cele mai multe ori „afară”), să meargă des la cluburi de gimnastică, să ia masa la restaurant de 2-5 ori pe săptămâna, să meargă la meciuri de fotbal sau basket, la teatru și cinema de câte ori au poftă.
Practic, nevoile de bază de altădată – locuință, haine, mâncare, apă potabilă – constituie astăzi nici 30% din consumul cetățeanului din țările occidentale. Restul de 70% din bani se duc spre „loisirs” sau „leisure activities”. Sau pe românește, distracții sau mofturi (da, știu, sună aspru…)

Evident, pentru a menține acest stil de viață, un număr important de cetățeni trebuie să lucreze în aceste industrii ale „plăcerilor”: companii de transport, fabrici de automobile și de înalta tehnologie, restaurante, hoteluri, săli de gimnastică, muzee, stadioane etc.
Practic trăim într-o societate numită pe bună dreptate de „consum”. Pentru că apar mereu noi și noi produse și servicii menită să facă viață nu doar mai ușoară, dar și mai plăcută. Și activitatea principală a occidentalului de astăzi este aceasta – consumul.

Ce se întâmplă însă dacă, în urmă unei panici de tipul coronavirus, oamenii decid (sau li se impune de către autorități) să își reducă activitățile, să reducă sau să elimine complet călătoriile și contactele cu alți oameni?

Apare un efect domino. Dacă suficient de mulți oameni renunță să iasă din casă, anulează vacanțele și taie multe din aceste „plăceri” – repet, ne-esențiale, o criză economică majoră este inevitabilă.

Dintr-odată, companiile de transport nu mai au clienți, iar prețul petrolului scade. Apoi restaurantele, hotelurile, muzeele, stadioanele și sălile de spectacol sau de gimnastică își reduc activitatea, și probabil vor fi nevoite să trimită în șomaj o mulțime de lucrători.

Consumul de „mofturi” se va reduce de asemenea: rujuri și creme, suveniruri de vacanță, gadgeturile, orice lucru ne-esențial poate fi redus, de frică contactului cu virusul. Și automat, cei ce lucrează în producția sau desfacerea acestori tipuri de mărfuri sau în aceste servicii și pot pierde joburile, iar companiile respective pot intră în faliment.
Mai departe, toți acești oameni care își pierd joburile nu mai pot plăti chirii sau ipoteci. Proprietarii de imobiliare sau băncile vor primi la rândul lor o mare lovitură, se pot trezi cu locuințe goale peste noapte.

Produsele care vor rămâne desigur la mare căutare vor fi cele de strictă necesitate: alimente, apă, obiecte de igienă personală, adăpost, hainele de baza, căldură.
Sistemul actual pe care se bazează lumea occidentală – consumul și diversificarea produselor și serviciilor poate așadar primi o mare lovitură, și milioane de oameni pot rămâne fără activitate.

Asta mă conduce la a doua speculație:

2. În contextul unei crize economice majore, cu milioane de șomeri, lumea disperată va cere autorităților (primarii, guverne locale sau mondiale) măsuri drastice pentru a le putea asigura supraviețuirea.

Panica poate conduce la suspendarea drepturilor civile, fapt ce ar putea fi cerut chiar de cetățeni. Nimeni nu mai are, în situație de criză majoră, timp de marșuri pentru drepturile femeilor sau de identitatea de gen. Poate și dreptul la liberă exprimare nu o să mai fie considerat așa de important. „Homo homini lupus…(parafrazand, redevenim adica ființe biologice, dominate de instinctul de conservare care trece înainte de orice altă fantezie sau moft).

În acest context, o dictatură sau un guvern autoritar se va putea impune foarte ușor, având aprobarea majorității oamenilor.

Nu vreau să las să se înțeleagă cumva că acest virus sau panică creată în jurul sau ar fi vreo conspirație, sau vreo manevră ocultă a lui Soros, Trump, Putin sau eu mai știu cine. Ce vreau să spun este că măsurile drastice, luate din panică, și prelungite dincolo de limite suportabile ar putea conduce rapid la consecințe economice și sociale greu de neimaginat acum.

Cred că cetățenii țărilor occidentale ar face bine să se informeze despre cum se trăia în vremurile nu demult apuse, în care nu există toată această abundență, și să își caute și alte temeiuri pentru a trăi, în afară de satisfacerea excesivă a plăcerilor. Ironie a soartei, cetățenii din țările din Est printre care și românii (cei ce își mai aduc aminte) au antrenamentul făcut pentru astfel de timpuri, în care mâncarea nu era automat asigurată, nu aveam TV, Iphone și alte aparate, ci citeam la lumânare sau la lanternă…).

Istoria imperiilor căzute ne arată că decăderea morală și spirituală (și aici includ trăitul în huzur, neglijarea răspunderilor față de cei săraci, goana după bogăție și plăceri plus drepturile imaginare) precede prăbușirea lor. O civilizație sau un imperiu rezistă atâta vreme cât are un obiectiv spiritual; când își uită rostul, alții vor veni și vor prelua ștafeta.

Considerentele de mai sus nu se aplică pentru țările aflate în curs de dezvoltare. Pentru aceștia, lupta pentru supraviețuire, bolile și conflictele fac parte din cotidian. Un virus în plus sau în minus nu va schimbă nimic pentru ei.
În schimb, pentru occidentalul de astăzi, care nu știe ce este sărăcia sau războiul prăbușirea poate fi un șoc din care să nu își mai revină.

Închei aici speculația mea, cu speranța că fiecare din noi va refuză panica și ne vom găsi un scop în viață, altul decât goana după succes sau bunăstare materială.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentFrâna electorală
Articolul următorDumnezeu și miracolele
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.