Planeta in fața examenului Trump

0
222

De mai bine de 8 luni, la Casă Albă s-a instalat noul preşedinte, omul care da zilnic fiori întregii planete. Constat cu stupoare că aceeaşi “parerologi” (jurnalişti sau analişti) care nu au înţeles nimic din campania electorală de anul trecut, şi au “prevăzut” că Trump nu are cum să câştige, sunt astăzi speriaţi că Trump o să pornească al treilea război mondial. Şi va începe cu China, cu Correa de Nord, cu Venezuela, cu Rusia, cu cine s-o găsi!

Va amintiţi de discuţia telefonică dintre Donald Trump şi preşedinta Taiwanului, care l-a felicitat pentru victoria în alegeri? Acest moment a surprins China, şi a dat fiori specialiştilor în politică externă. A fost un episod prin care Trump a „zgâlţâit” vaporul status-quo-ului, faimoasa „One China policy”, la care au aderat din 1979 încoace toţi preşedinţii americani, în timp ce făceau bine-merci comerţ cu arme cu guvernul de la Taipei…Conform acelei politici, guvernul de la Beijing este considerat unicul guvern legitim al întregii Chine, iar Taiwanul este văzut că un guvern ilegitim. Şi totuşi, Trump îndrăznea să stea de vorba cu preşedinta unui stat “ilegitim”! Ce se întâmplă, tovarăşi? Asta nu ştie politică externă? Să ne aşteptăm la o declaraţie de război? Cât mai este până când China o să bombardeze Wal Mart-urile din State (unde îşi vinde marfă) sau SUA vor bombarda fabricile Apple şi GM din Guangzhou?

Problema este că aceşti analişti, formaţi în şcolile de jurnalism progresist, nu înţeleg lumea din care provine Trump şi nici temperamentul sau. La fel că şi Şir Winston Churchill, redevenit tânăr la 70 de ani când a preluat şefia guvernului britanic, Donald este cu adevărat el însuşi numai în mijlocul conflictului, al controversei şi al situaţiilor de criză (Şi Churchill a fost mare în primul sau mandat de prim ministru, cel de pe timpul războiului, dar mediocru în al doilea mandat). Folosind tactică culturistă a arătării muşchilor, Trump vrea să redefinească poziţiile pe harta lumii, să arate tuturor cine are economie adevărată, bazată pe branduri serioase şi inventivitate (State Unite), şi cine rezistă doar prin mâna de lucru ieftină şi disciplinată. (China). În principiu, Trump este pus pe afaceri, nu pe război, dar doreşte să le dirijeze în favoarea Americii, inversând tendinţa din ultimii ani, în care firmele americane au fost descurajate să se dezvolte în State şi au fost nevoie să îşi mute producţia în China. În continuarea aceleaşi strategii de poziţionare, Trump amentinta China că va examina politică acesteia de obligarea firmelor străine să cedeze secretele şi patentele de producţie. Şi totul vine exact în momentul când Chinei i se cere să intervină pe lângă Coreea de Nord să îşi oprească dezvoltarea armelor nucleare! Cum vi se pare asta că strategie? Poate China să refuze America, dacă riscă să îşi piardă principalul partener economic? Ceea ce pare gafă diplomatică pentru unii, este lovitură de maestru pentru alţii. Desigur, jocul este riscant, dar lui Trump îi place riscul. Toată viaţă a trăit cu el.

  Donald Trump nu va fi înţeles nici mai departe atâta timp cât este analizat după manualele de politică. Aceşti analişti sunt capabili să prevadă comportamentul unor politicieni formaţi în aceleaşi şcoli cu ei, dar nu al unui businessman care învârte miliardele în lumea reală, pentru că nu au organele dezvoltate pentru a înţelege acest joc. Problema este că majoritatea oamenilor formaţi în Universităţi, ziarişti sau oameni politici, ce citesc cărţi şi articole nu au făcut niciodată o afacere reală în viaţă lor. Unii nici măcar nu au vândut un stilou sau o limonadă. În consecinţă, lumea lui Trump le este complet străină.

Ce nu au văzut analiştii politici, nici în campanie, şi continuă să nu vadă nici acum? În lumea miliardelor, nu poţi să supravieţuieşti primind subvenţii de la stat pentru a scrie despre utopiii sociale sau teze de 200 pagini despre la ce capăt se bate cuiul şi de ce vineri urmează întotdeauna după joi. În lumea marilor afaceri, dacă planul de marketing nu-ţi reuşeşte, crapi. Nu ai de ales. Nu există examene în toamna. Marii afacerişti, care învârt miliardele, sunt obligaţi de piaţă să fie mai eficienţi decât analiştii politici, care au învăţat cel mult să explice un eveniment, eventual după ce s-a petrecut (şi asta, dacă sunt suficient de deschişi la minte).

În schimb, apariţia şi dezvoltarea fenomenului Trump a fost văzută corect de oameni din lumea afacerilor, precum Simon Sinek, Seth Godin, Jay Abraham, Dan S. Kennedy, Perry Marshall, specialişti în strategii, care ştiu ce înseamnă a testa piaţă, a construi un brand, a folosi principiul lui Paretto în gestionarea resurselor, a crea mişcări şi triburi. Pentru că aceştia nu trăiesc în bibilioteci, ci lucrează în lumea reală cu oameni reali.

„Trump va fi ales pentru ceea ce nu este – adică politician” spunea acum un an Simon Sinek, autorul cărţii “Starting with why”. Seth Godin, care a scris „Triburi – avem nevoie de ţine să ne conduci” spunea, tot înainte de alegeri: „Trump se comportă de parcă ar fi citit toate cărţile mele”. Iar Perry Marshall în „Principiul 80/20 în Marketing” povesteşte despre importantă de a polariza piaţă (sau electoratul), făcându-te urat de către unii şi adorat de alţii, şi de a-ţi utiliza inteligent resursele, timpul şi banii, acolo unde produc maximum de impact (că de pildă, în statele „swing”). Toate aceste principii au fost urmate de Trump şi campania sa. De exemplu, Trump a cheltuit 5 dolari pentru un vot câştigător, jumătate faţă de cât a cheltuit Hillary Clinton pentru un vot pierzător. Aşa ceva nu reuşeşti dacă eşti un fraier. Omul joacă la masă miliardarilor de când se ştie, şi joacă tare, dar nu este un Ceauşescu priceput la toate. El a învăţat, în peste 40 de ani de afaceri la cel mai înalt nivel, să îşi formeze o echipa de învingători, chiar dacă trebuie să schimbe des primul unsprezece.

Ce se va întâmplă de acum încolo este clar: Statele Unite, şi nu China sau Rusia, vor dicta regulile în afacerile internaţionale. Trump va aşeza piesele pe tablă de şah după cum îi place lui. Începând din 20 ianuarie 2017, liderii lumii se află într-un continuu examen, iar majoritatea nu ştie încă din ce manuale să înveţe.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentUn minut pe zi
Articolul următorDumnezeu, românii si gramatica
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.