Vrem plăți egale (Equal pay) – se plâng progresiștii din toată lumea, care acuză că în societatea de astăzi, capitalistă, albii și bărbații ar fi mai bine plătiți decât “celelalte rase” și mai ales “celelalte sexe”, atâtea câte or fi ele.
Vrem premii egale în turneele pentru femei! – revendică campioana de tenis Serena Wiliams. Vrem și noi bani la fel ca fotbaliștii – se plâng campioanele mondiale de fotbal feminin.
Ok, Ok. Ia să vedem cum stau de fapt lucrurile și care ar fi factorul esențial în stabilirea plății corecte….
Povestea nr 1: La o mare firma de IT, se întâmplă brusc o pană: cade Rețeaua, toate computerele se sting. Managerul, alarmat, solicită intervenția firmei de reparații, care trimite imediat un tehnician. Ăsta vine, se uită pe la niște servere, găsește un șurub slăbit care întrerupea un contact, îl strânge bine, apoi pune calculatoarele în funcțiune, totul merge perfect. Apoi cere plata: 5000 dolari!
Patronul, indignat de pretul exorbitant, îi cere factură în scris, cu detalii. Firma îi trimite factura ceruta: 10 $ pentru strâns șurubul, 4990$ – știut ce șurub trebuie strâns.
Povestea nr 2: Un om foarte bogat are mulți invitați la masă. În toiul petrecerii, se îneacă cu un os de pește, și e gata să se sufoce. Alarmați, invitații sună la salvare; însă iată că acolo se află si un medic Care intervine rapid și îi scoate osul gât. Gazda cea bogată, acum liniștită, îi mulțumește doctorului și îl întreabă: Cât tebuie să te plătesc? Medicul îi răspunde: E suficient să îmi dai a zecea parte din suma la care te gândeai când aveai osul de peste în gât!
Să privim ce mai spune și primul manual de capitalism…adică Evanghelia…
În pilda lucrătorilor viei, avem ilustrată diferența dintre plata cu ora și plata la rezultat. Modernizând un pic parabola, să presupunem că stăpânul viei avea de livrat recolta de struguri către un beneficiar, iar la ora 6 seara sosesc camioanele să o încarce.
De dimineață, patronul a angajat niște băieți promițându-le 100 dolari pe zi. Numai că iată, a fost o zi călduroasă, iar angajați au lucrat în ritmul unei zile de vară: mai o poveste, mai un banc, mai o pauză de masă. Iar recolta de struguri nu e strânsă nici pe departe.
Pe la ora 5 stăpânul intră în panică, văzând cât mai e de lucru, așa că angajează de urgență o trupa de șoc și le promite 100 dolari la fiecare, cu condiția să termine toată treaba într-o ora. Noi sosiți lucrează ca apucații și termină la timp. Camioanele sosesc, marfă se încarcă. Când vine momentul plății, primii angajați se smiorcăie – păi nu e corect să îi plătești și pe ceilalti ca pe noi – tot 100 de dolari! Au lucrat doar o ora, noi am stat toata ziua în arșița soarelui….Stăpânul e nedrept!
Serios?
Nu, stăpânul are dreptate. Sistemul de plata cu ora presupune implicit că o ora petrecută la lucru ar avea aceeași valoare, indiferent de intesitatea și calitatea muncii. Dar dacă muncitorul lucreaza încet și prost, ora respectiva nu generează valoare. Stăpânul a procedat corect! Nu toți lucrătorii fac treaba la fel!
Dacă nu mă credeți – mai avem o pildă! Faimoasa pildă a talanților. Stăpânul, înainte de a pleca în străinătate, împarte “asset”-urile companiei: unul primește cinci talanți, altul doi, altul unul. De ce credeți că procedeaza astfel?
Pentru că stăpânul își cunoaște bine oamenii, știe perfect capacitatea, talentul și hărnicia fiecăruia. Știe că primul are multa experiența, nu poate sta locului și va lucra cu eficiența maximă. Stăpanul ii stie bine si pe ceilalti doi – al doilea e un băiat capabil, dar nu la fel de experimentat ca primul, iar ultimul e cam fricos și mai lent in miscări…. De aceea, când stăpânul se întoarce si constata rezultatele, îi da tot primului talantul recuperat de la cel leneș – celui ce avea deja acum zece pe cap.
Americanii au o vorbă, care trebuie să fi fost inspirată de pilda talanților: dacă vrei să rezolvi o problemă, dă-o unui om ocupat. Omul ocupat știe să își drămuiască timpul și nu-l risipește, cel obișnuit să lenevească nu. Pentru că pentru unul capabil să se descurce cu zece probleme, încă una nu înseamnă mare lucru, e doar o creștere de 10%. Pentru cel leneș și incapabil, o problema în plus este o povara infinită.
Așadar, domnilor si doamnelor, care este principiul corect de plată? Cel egalitarist? Sunt toți oamenii la fel? Meritam cu totii aceeasi plata? Suntem toți la fel de buni instalatori, electricieni, scriitori, profesori, chimiști, afaceriști, tenismani?
Este o oră de lucru a lui Bill Gates sau Elon Musk egală ca valoare cu ora unui patron de restaurant? Sau cu ora unuia care stă acasă pe ajutor social și privește manele la TV toată ziulica?
Este o oră de comedie a lui Chaplin sau Louis de Funes egală cu bancurile răsuflate și vulgare a unui stand up comedy de cartier? Este o ora de tenis al Simonei Halep la fel de interesanta ca cea dintre doi prieteni de pahar in Parcul Tineretului?
Nici cărțile nu se evaluează la kilogram sau la metru. 100 grame din cărțile lui Shakespeare nu au aceeași valoare cu 100 grame dintr-un ziar de scandal.
Egalitatea plății bazată pe criterii sociale nu are nici un sens. Criteriile plății echitabile nu au de fapt nimic de-a face cu acestea. Nu pentru că femeile sau asiaticii sau africanii nu ar merită bani mulți. Nu sexul sau culoarea sau religia unui om fac diferența, ci seriozitatea, competența, și în cele din urmă, valoarea și rezultatul muncii. Gradul de urgență, competența intervenției, eficacitatea rezultatului, banii clientilor sunt factorii care determina in cele din urma valoarea corecta a platii.
Plata cu ora are limitările ei pe care le-am văzut, la fel si plata bazata pe sex sau rasă. De ce un manechin bărbat este plătit de 10 ori mai puțin decât un manechin femeie? Pentru că moda este un domeniu în care femeile excelează și de care femeile sunt pasionate. De ce fotbalul sau boxul sunt plătite mai bine la bărbați? Pentru că bărbații sunt mult mai atrași de competiție. De ce majoritatea echipelor de baschet profesioniste sunt dominate de jucătorii de culoare? De ce la ping-pong domină asiaticii? E oare discriminare?
Nicidecum. Este natura în plină acțiune. Natura ne-a făcut diferiți în gusturi și talente și aptitudini, și nici un criteriu social, artificial introdus nu va putea corecta vreodată această “inegalitate”. Și este bine așa, pentru că progresul decurge, așa cum le place chiar progresiștilor să spună, din diferențele dintre noi, nu din uniformitate.
Sunteti creștin cum sunt eu budist. Dacă ați fi citit evangheliile precum și faptele apostolilor ați fi observat ca primii crestini(nazaritenii) erau comuniști prin alcătuire socio-economica. În favoarea acestui stil de viata s au pronunțat atât părinții patristici(Sf Vasile cel Mare, Ioan Hristotom, Sf Grigore din Nyssa, Origen etc) cât și toți sfinții din istorie( Sf Francis din Assisi) și considerau ce e în plus reprezinta furt luat de la gura săracilor. Dar dvs sunteți neoprotestant. Dvs va place viata, iarba, vacantele scumpe, adică sunteți un creștin ipocrit. În egala măsură considerați ca sunteți mântuit ca asa ați citit la CS Lewis. Vedeți ca în Apoftegmele părinților pustiei pana și cei mai mari sfinți tot se nemeau ca nu o sa se mântuiască. C s Lewis nici măcar nu e teolog. David Bentley Harț spunea despre Lewis ca e afon din punct de vedere teologic. Eu zic sa renunțați sa serviți la doi Domni și sa serviți de Mises sau Rothbard decât pe Iisus.
O sa ma rog sa va vindece Dumnezeu de ura. Nu intru in argumente teologice. Dvs comiteti un mare pacat – acela de a judeca in locului Domnului cine este sau nu mantuit. Habar nu aveti nimic despre viata mea personala dar va permiteti sa emiteti critici.
Comments are closed.