Pre și post modernism

0
15
Ziua de 7 Octombrie o să treacă. O să treacă chiar și ziua inaugurării catedralei, așa frumoasă sau urâtă, scumpă sau ieftină, după cum o consideră fiecare.
Paradoxal, după 7 Octombrie nici un mariaj non-binar din România nu va fi desființat. Niciunei persoane nu i se va retrage vreun drept pe care îl avea deja. Nu va vâna nimeni minoritari sexuali pe străzi și nici nu vor fi amendați.
România nu e ISIS.
De asemena, nici o religie nu va putea pretinde poligamia pe baza Codului Civil sau Constituției. Egalitatea dintre bărbat si femeie – un principiu atât de drag progresismului (ca și creștinismului dealtfel) va rămâne în picioare.
Despre ce ne vom mai certa atunci?
Probleme de familie vor mai fi, chiar destule. Copii care vor crește fără părinți, plecați la muncă în afară. Părinți care își vor avorta sau abandona copiii. Violențe verbale și fizice. Divorțuri superficiale. Coaliția pentru Familie ar trebui să se ocupe și de toate astea, să nu creadă ca misiunea ei s-a incheiat.
Ne va rămâne de asemenea să ne prezentăm la vot, să dăm jos PSD și ALDE, să fim exigenți cu partidele favorite (PNL, USR, PMP, sau cine s-o mai găsi) și să ne unim forțele să construim odată acele spitale prea mult invocate, acele șosele și trenuri atat de necesare, acele școli performante.
Să vedem atunci cum partidele care ne spun astăzi că „referendumul e o falsă problemă” și „altele sunt prioritățile noastre” iși vor mentine discursul.
Adică ne rămâne să construim în fine România modernă.
Nu merge post-modernism înainte de modernism. Asta nu au priceput UE si ONG-urile. Drepturile maritale ale minoritaților non-binare sunt un lux oferit de o societate ajunsă deja la prosperitate și saturație, care s-a plictisit și caută noi modalități de petrecere a timpului liber. Noi nu suntem încă acolo.
Pe cât de mare susținător ar referendumului sunt azi, pe atât voi milita dupa 7 Octombrie să ne apucăm de șosele bune, autostrăzi, trenuri de mare viteză, birocrație simplificată și servicii guvernamentale informatizate, de copiii abandonați, de orfani și de săraci, de familii dezbinate de violență, de droguri.
Nu sunt adept al post-modernismului, dar parcă nici pre-modernismul nu mă încântă.
Atunci, după catedrală și referendum, ne apucăm odată să aducem România în secolul 21?
Sau plăcerea de a ne urî unii pe alții va fi mai mare decât nevoia de a face ceva bun împreună?
Iisus ne-a învățat așa: „Iubește pe aproapele tău”. Nu ne-a spus însă pe cine să urăm. Dar intuiesc cum ar fi continuarea firească. „Urăște-l pe departele tău”. Căci atunci ne va fi ușor să facem binele și greu să facem răul.
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSperanțe și un pic de fotbal
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.