Profesioniștii

0
2227

Pe la ora 10 dimineață, Fane intră în biroul său de la MAE și își lăsă paltonul pe fotoliu. Colegul de birou stătea cu ochii țintuiți la un ecran, părând tare preocupat.
-Salut Gogule.
-Salut Fănică.
-Ce faci mă, iar îți pierzi vremea pe Facebook?
-Păi ce să fac, nu vezi că nu prea avem mare lucru de făcut pe acilea? Iar n-avem șef, nea Mișu a demisionat aseară, nea Teo a sunat că nu vine azi la muncă, zice că e nițel răcit, l-a tras ieri curentul că a stat în dreptul ușii la ședința de guvern… Semnez condica și o să mă car și eu un pic mai târziu, că trebuie să-l duc pe ăla mic la karate….
-Da bă, e nasol cu schimbările astea, nu mai știi pe cine să pupi în fund, zău așa, ieri îl pupai pe unul, azi e pe făraș…Vorba baladei: ”Ce ziua pupa, noaptea se surpa”….E nasol cu diplomația aici la București, trebuia să mă cer și eu la vreo ambasadă pe afară, era mai liniște….No, și ce mai zice pe Facebook?
-Păi să mori, i-auzi ce zice nebunul ăla de Trump – cică al lui e mai mare decât a lu’ Kim…și mai și funcționează pe deasupra!
-Ce-i ăla mă?
-Butonul nuclear. E meserie, cu ăsta nu te plictisești niciodată, mereu scoate câte ceva….
-Auzi, nu mai e deloc cafea?
-Ba, s-a dus acușica s-o facă tanti Viorica, a învățat s-o facă tare, ca la Brusel…vine acușica.
-Aha.
-Mare tâmpit și Trump ăsta, da vezi că așa nebun cum e, i-a pus pe ăia din Coreea de Sus să stea de vorbă cu Coreea de Jos, cică să facă echipă comună la olimpiadă. E ceva!
-Păi da, cu nebunii nu ai cum altfel, numai dacă ești mai nebun ca ei te respectă. Kim Jung ăla prea speriase lumea….că trimite rachete în Japonia, că atacă America – dar acu’ a dat de dracu’, l-a pus Trump la punct…
-Mda…Aoleo, Gogule! Că tot ziseși de Japonia!
-Ce-i mă? Ce sări așa?
-Măi, nu cumva azi trebuia să vină, mă, la aeroport?
-Cine, vere?
-Ăla cu ochii oblici, șeful lor al mare, cu nume de rasă de câine….Shi-zu sau Sun Tzu….
-Cine mă?
-Prim ministru lor, mă, Shitzu Abe sau cam așa ceva….

Gogu se făcu galben.
-Bă, te pomenești că așa e! Parcă am văzut eu o notiță de la nea Teo pe foaia aia pusă pe birou. Stai așa. Viorico! Viorico!
Viorica intră cu cafelele fierbinți pe ușă.
-Ce-i mă, ce strigi așa! Că era să vărs cafeaua pe mine!
-Azi vine japonezu’ ăla la Otopeni? Sau mâine?
-Da’ de un’ să știu io, doar voi lucrați la MAE!
-Stai așa, să dau un telefon la Otopeni….ăia trebuie să știe….Alo, Otopeniul….Cu Șeful de la Sosiri, vă rog….Da….Aștept….Alo, de la MAE vă deranjează….știți cumva dacă vine vreo cursă din Asia azi….nu, nu din Asia mică….din Asia mare. Din Japonia….Aștept….Cum? Pe bune?…. În juma’ de oră aterizează? Sunteți siguri? Merci….Vă rog eu frumos, trageți un pic de timp, până trimitem noi pe cineva… Întrebați-l dacă are viză, verificați-i pașaportul, aduceți niște pâine cu sare, niște sushi, niște dansatoare, ceva, hai că vine cineva de la noi cât putem de repede. Pa!
-Băi, aveai dreptate! Vine în jumate de oră! Cine se duce să-l primească?
-Păi trebuia nea Tudose, în mod normal….dar acuși cum că nu mai e….să dau telefon la nea Teo acasă să-l întreb.
-Nea Teo a zis să nu-l deranjăm în ruptul capului, că a făcut frecție cu spirt și cu oțet și s-a băgat în pat, a zis că nici dacă vine Papa sa nu-l deranjăm…
-Atunci, vezi dacă Ficusul poate să dea el o fugă….dă-i un telefon, poate e liber….că și-așa mare lucru nu face toată ziua….
-Nu merge, am vorbit eu azi dimineață, pune faianță la baia de la Cotroceni, era în salopetă, știi că nu-i place să-i fie dat programul peste cap…
-Dragnea ar fi potrivit, tot e el șeful ăl mare…
-Da’ n-are funcție potrivită.
-Păi atunci cine?
-Păi du-te tu. Iei un taxi….sau nu, că nu ni-l decontează….iei Expressul la ducere. Taxi iei la întoarcere, când ești cu oaspetele….Sau vezi poate e liberă Dacia aia veche de la protocolul lui Nea Nicu, vezi dacă băieții i-au schimbat radiatorul….
– Păi eu nu pot, că nevasta-mea a zis s-o iau de la Unirea pe la 12, vine de la shopping și are mult bagaj…
– Atunci ce ne facem? Mai sunt vreo 20 de minute….
– Viorico, tu n-ai nici o idee? Ce dracu faci la Brusel acolo toată ziua !?
– Eu sunt expertă în egalitatea de gen, ce știu eu de protocoalele voastre! Și nu mă amestec în treburile interne ale unor state membre!
– Stai un pic, am o idee. Stai să sun la poartă….Alo, nea Dane…lasă totul și dă dumneata o fugă la Otopeni, iei Dacia aia neagră veche din garaj. Ia pardesiul meu, să pari oficial, să nu mergi în hainele matale de lucru. Le zici că ești secretar de stat….că tot stai toată ziua la poartă și știi toate secretele….mergi la Otopeni și vezi că acolo o să dai de unul cu ochii oblici….întrebi pe băieții de la aeroport….Ia cu tine un carton mare și scrie cu carioca pe el cum îți zic eu….stai să îți spun pe litere… să mă uit pe Wikipedia….SHINZO ABE….S, H, I, N, Z, O…pauză….A, B, E. Așa, scrie gros, să se vadă bine, că asiaticii ăștia nu au vederea așa de bună. Bravo! Te duci la SOSIRI, și ții pancarta sus, să te vadă omul că ai venit special pentru el….așa….sănătate. Ai o țuică de la mine! Hai, du-te!
-Na, că ne-a salvat nea Dan de la poartă. Îl ia el pe japonez. Viorico, hai toarnă cafeaua aia, că mă grăbesc, mă așteaptă ăla micu la karate.
-Și ce face cu el după ce-l ia?
-Na, stai că la asta nu m-am gândit. Să îl sun iar….nea Dane, ai plecat? Bravo. Mai merge Dacia aia? Bine. Auzi, după ce îl iei pe ăla de la aeroport, zi la șofer să îl ducă la Cotroceni și să-l lase în fața porții de la intrare. Poate îl vede cineva și-l poftește înăuntru…Nu-ți fă griji, îl sunăm noi pe Ficus să îi spunem…. să apuce să-și dea jos salopeta, să puna niște pantaloni de protocol pe el, și să comande niște șaorma cu cartofi prăjiți….Așa…bravo.
-Băieți eu am plecat, hai că am rezolvat și problema asta.
Sună telefonul.
-Alo….da, eu sunt. Să trăiți șeful! (către ceilalți: e Daddy). Dacă e aici Viorica? Sigur, tocmai a făcut niște cafele….să o trimit la dvs?…. Cu sau fără cafea? ….Aoleo! ….Primă ministră? Da, șeful, vă pup. Să ne trăiți veșnic!
-Coană Viorica, sărumâna, lăsați cafelele alea să nu va ardă mânușițele dvs fine….vă așteaptă bossul la dânsul la cabinet… Vă urăm succes în activitate și să nu ne uitați și pe noi, că noi mereu am fost aici pentru dumneavoastră….Săru’mâna! Hai că am plecat, vă pup! Grea meserie diplomația asta!