Sa nu regreţi!

0
250

Se spune că un bărbat a venit la Socrate să îi ceară sfatul dacă este bine să se însoare sau nu. Răspunsul filosofului a fost foarte simplu: Nu contează. Orice alegi acum, peste 10 ani tot vei regreta.

Regretele fac parte din viața omului contemporan, și se manifestă nu doar în domeniul mariajului, ci și mai des la „shopping”. Emoțiile noastre sunt pe un roller coaster: suntem convinși că am apucat pe Dumnezeu de picior în seara când am cumpărat acel bolid de lux cu 10% reducere, sau acel apartament spectaculos după o negociere strânsă, dar ne trezim a doua zi cu un sentiment mizerabil că am făcut o greșeală imensă. Nu va speriați, sunteți normali (pentru secolul 21).Suferiți de „buyer’s remorse”- regretul cumpărătorului.

Cum Socrate este indisponibil pentru moment pentru alte sfaturi geniale, să trecem în revistă cauzele generatoare de regrete pentru cumpărătorul compulsiv, în domeniul imobiliar.

1. A cumpăra pentru alții

Poate părea bizar, dar unii oameni nu își cum­pără casa ce ar corespunde ne­voilor proprii, ci cea prin care să arate amicilor că “ sunt cei mai tari din parcare”. Sunt gata să plăteasca un preț ridicat nu­mai ca să aibă cea mai mare curte din zonă, să își frece coatele de vecini cu portofel bogat, într-un cartier de prestigiu, ori pur și simplu sa îi arate el colegului Georgescu… Mai târziu, când își dau seamă că împrumutul la bancă îi mănancă de vii și nimeni nu le laudă “realizarea”, ajung bineînțeles la regrete. De cele mai multe ori, acești oameni vor pierde bani la revânzarea proprietății.

2. A cumpăra la limita posibilitătilor

Băncile ne dau voie, în teorie, să ne indatorăm pană la 40% din venitul anual brut. Dacă venitul familial este de 100 000$, impozitele pot ajunge la 40,000$ pe an, deci ce ne rămâne pentru consum este doar 60, 000$. Și avem voie să ne indatorăm (cărți de credit, ipoteci, împrumuturi diverse) pană la 40 000$ pe an, ceea ce in­seam­nă că, practic, tot ce muncim se duce pe plata datoriilor. Casa pe care o dorim poate fi cea mai frumoasă, totuși nu este bine să ne aruncăm să o cumpărăm cu ultimele resurse. În definitiv, o viată linistită este mai importantă decât o casă frumoasă, nu?

3. A nu ne cunoaște prioritătile

Să presupunem că avem copii mici și stăm cu chirie la Montréal. Gă­sim o casă potrivită la St-Jérome și, în plus, pare și ieftină. O cumpărăm, ne mu­tăm. După care ne petrecem zilnic 3 ore în trafic, iar copiii se duc la grădinite și sco­li locale, unde li se amintește permanent că au accent. Amicul de la etajul doi, cu care ne vedeam saptamanal la pizza și bere, devine protocolar și nu mai ne dă telefon, ca să nu ne deranjeze. Trebuie să ne dăm întâlnire cu două săptămâni înainte pentru a ne vedea cu el și în final, ajungem să ne întâlnim doar de Paște și de Crăciun. Sâmbetele și duminicile le petrecem tunzând iarbă, dând ză­pa­da din față casei și schimbând câte un salut distant cu vecinul… Festivalurile, spectacolele, barurile, teatrele și artificiile sunt departe. După câțiva ani, cădem în depresie și ne intrebăm de ce naiba am mai venit în Canada…

Toate aceste erori sunt cauzate, de fapt, de o necunoaştere a propriilor prio­rităţi. Ce este cu adevărat important pentru noi? Familia şi educaţia copiilor? Un serviciu bun? Banii? Confortul? Presti­giul? Prietenii? Plăcerile şi stilul de viaţă?

Fiecare trebuie să de­cidă pentru sine. Dacă ne cunoaştem bi­ne prioritatile, avem şanse mari să luăm decizia corectă de prima data. Iar dacă am făcut deja greşeli de acest gen, nu este nici o catastrofă, unele se pot îndrepta. Greşelile deja făcute pot fi un bun prilej să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Si uite aşa, am ajuns iaraşi la Socrate!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDatoria rea si datoria bună
Articolul următorDe ce va câștiga Trump?
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.