Socialism și social – democrație

0
106
Criza din Venezuela și remarca făcută de președintele american Donald Trump cu ocazia discursului anual „State of the Union”: „America nu va fi niciodată socialistă”, a stârnit multe dezbateri aprinse în publicul de pretutindeni. În timp ce mulți adversari ai ideilor socialiste folosesc exemplul Venezuelei pentru a arată încă o dată, că „sistemul nu funcționează”, ci produce mereu dezastre, foamete si saracie, suporterii îndârjiți ai cauzei anti-capitaliste își caută cu disperare justificări pentru a perpetua ideea revoluției continue.
 
Astfel, mulți propagandiști de stânga răspândesc ideea că Suedia, Norvegia sau Canada ar fi state socialiste, și deci iată, avem exemple că socialismul funcționează. Această argumentare e preluată și apoi perpetuată de mulți analfabeți politici. Confuzia este uneori menținuta și de unii ziariști, în functie de interese…
Deliberat sau nu, se face confuzie între social – democrație care permite intervenția statului în redistribuirea veniturilor și gestionarea programelor sociale (ajutorare a familiilor, copiilor, șomerilor, sistem de sănătate universal etc) – dar care nu pune în discuție proprietatea privată asupra mijlocelor de producție și pentru care relațiile economice sunt dictate de piața liberă, și respectiv socialism – acolo unde statul deține proprietatea asupra întreprinderilor și în care domină, evident, economia planificată, centralizată.
Plus că, bineînțeles, în statele social-democrate, avem parte de democrație parlamentară pluralistă, alegeri libere ciclice și separarea puterilor, în timp ce în cele socialiste, de obicei dictatorul sau partidul unic concentreaza toate puterile, iar alegerile sunt simple formalități de reconfirmare a status-qou-ului.
 
Prin natura lui, fiind dirijat de o mâna de birocrați fără opoziție reală, sistemul socialist conduce la suprimarea libertăților individuale și la sufocarea inițiativei economice private, și mai devreme sau mai târziu la colaps economic, tocmai pentru că se află în imposibilitate de adaptare la cerințele unei piețe libere. Este virtualmente imposibil ca un funcționar de stat să poată evalua la justa valoare o inovație. E suficient să ne imaginăm cum ar fi reușit Steve Jobs să își promoveze produsele revoluționare în fața unei comisii lipsite de orice idee despre psihologia consumatorului. Cine știe câte mii de invenții produse de oameni ingenioși din țările blocului comunist nu au murit în fașă, tocmai pentru că s-au lovit din start de un sistem incapabil să le aprecieze.
 
Desigur, China este un exemplu special, în care sistemul politic este unipartid, puterile sunt concentrate, nu separate, drepturile omului sunt limitate, dar se permite inițiativa și economia de piață. Aparent, sistemul mixt ar putea funcționa….dar cine poate garanta perpetuarea lui, dacă mâine partidul ar decide să își modifice politica? Și cum putem uita zecile de milioane de crime ale dictaturii comuniste în China, care s-au petrecut înainte ca actuala generație de lideri să își dea seama că ceva trebuie schimbat?
 
Deci, nu, socialismul nu a reușit nicăieri altceva decât să distrugă vieți și țări. Ajunge cu experimentele pe oameni. Data viitoare încercați-le mai întâi pe șoareci.
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCum se pierd alegerile
Articolul următorTrump și anti-Trump
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.