Nu am cum să știu dacă a fost sau nu fraudă la alegerile prezidențiale din America. Nu am acces la informațiile pertinente și nici nu am competența să o fac.
Dar dacă unul dintre participanți crede că a fost victima unei fraude, iar mecanismele constituționale prevăd posibiltatea de a face contestație, nu văd de ce eu sau orice alt comentator de pe margine ne-am pronunța categoric pro sau contra.
Iar precedentul există. Și în anul 2000 s-a așteptat cinci săptămâni până ce Curtea Supremă a luat hotărârea finală, și abia atunci Al Gore a acceptat rezultatul alegerilor.
Joe Liberman – candidatul democrat la funcția de vicepreședinte de atunci a susținut că Donald Trump are dreptul să depună contestație și să lase judecătorii să decidă. La fel a afirmat și George W. Bush, al 43-lea președinte.
Hillary Clinton, candidat democrat în 2016, a avut grija sa avertizeze chiar înainte de 3 noiembrie: „Joe Biden nu trebuie să își recunoască înfrângerea în niciun caz, orice s-ar întâmpla”. Chiar CNN a scris că nu e obligatoriu să îți recunoști înfrângerea în noaptea alegerilor. Se pregăteau oare democrații pentru ce a urmat?
Dacă e să judecăm după scorul din dimineața de miercuri 4 nov, Joe Biden ar fi fost cel ce trebuia să își recunoască înfrângerea. Asta era înainte de numărarea voturilor prin corespondență. Ei bine, nu a făcut-o. Nimeni nu s-a isterizat atunci.
Dar imediat cum s-a schimbat tendința, democrații și media afiliată au cerut ca Trump să își accepte înfrângerea, ba chiar au fost unii și mai îndrăzneți care au solicitat ca Trump să fie dat afară din Casă Albă înainte de încheierea mandatului! Cum de îndrăznește să nu se recunoască învins? Cum de îsi permite să ceară anchete privind corectitudinea votului?
De ce se tem oare democrații de investigațiile cerute de Trump sau de renumararea voturilor? Dacă alegerile au fost corecte și nu au nimic de ascuns, unde e problema?
Acum există numai două posiblitati: Ori Curtea Supremă îi va va dreptate lui Trump și se va dovedi că a avut loc o fraudă imensă, ori se demonstrează că Trump a bătut câmpii acuzându-și fără motiv adversarul. În ambele cazuri, tabăra pierzătoare va ieși foarte prost și își va distruge credibilitatea pentru multă vreme.
Din pacate oricum se va încheia povestea cu alegerile, America are toate șansele să iasă cu prestigiul șifonat.
Singura șansă că democrația americană să iasă cât de cât onorabil de aici ar fi că procesul contestației să își urmeze cursul normal, fără că vreuna din părțile implicate să-i pună piedică, iar cei ce vor pierde să fie dispuși să accepte rezultatul. Comportamentul de adolescent frustrat, de tipul „Not My President” care a făcut rău Americii în trecut i-ar face și mai rău în continuare.
Dar poate că promotorii globalismului tocmai asta au și urmărit. Nu doar să scape de Trump, ci să compromită decisiv ultima democrație ce rămăsese cât de cât funcțională, piedică în calea instaurării Noii Ordini Mondial, numită și Marele Reset.
