Vara asta se poarta pipa

0
126

Revin cu unele comentarii „la rece” despre situația din PMP, precum și o scurtă notă personală:

1. Nu mă îndoiesc câtuși de puțin de abilitățile de politician ale „navigatorului” Băsescu. Îl urmăresc încă de la participarea sa la guvernele Petre Roman si Victor Ciorbea, la primaria Capitalei, mandatele prezidențiale etc. Acum câteva zile scriam (găsiți postarea aici sau pe blogul meu, cu titlul „Ce ne facem, Traiane?”) – despre faptul că Băsescu are o serie de interese – naționale, de partid, personale – și că procesul îndelungat al desemnării candidatului ideal trebuia să le împlinească pe toate. Omul a găsit soluția optimală: Toader Paleologu are o imagine bună, este un om cultivat și are și experiență politică, iar Mihai Neamțu are combativitate, energie, cultură (dar mai puțină experiență practică). Reușind să îi capteze pe amândoi și să îi rețină în partid, Băsescu speră așadar să combine interesele de care vorbeam, și să atragă și un electorat proaspăt.

2. Nu mă pronunț nici în favoarea nici în defavoarea candidatului Theodor Paleologu, pentru simplul motiv că nu îl cunosc suficient. De aceea nu spun de pe acum pe cine voi vota, până nu văd desfășurarea campaniei. Desigur că față de Dancila, Iohannis sau Barna, așa, a priori, l-aș prefera pe dl. Paleologu. Dar mai este timp până la momentul deciziei.

3. Mihai Neamțu a primit o compensație atractivă din partea PMP (vice-președinte si purtător de cuvânt al PMP). Chiar dacă PMP-ul cel de până astăzi nu ar putea fi considerat chiar partid creștin democrat, apariția celor doi intelectuali în funcții cheie ale partidului poate constitui un prim pas important în acest sens.

4. Am auzit că Băsescu se retrage din activitatea politică și va lasa PMP în pace. Dacă ar fi așa, poate că un triumvirat Eugen Tomac, Mihai Neamțu și Toader Paleologu ar putea să constituie un nucleu care să atragă și alți oameni de valoare, care astăzi stau pe margine. (Ce-i drept, în istorie triumviratele nu au durat prea mult). Rezultatul alegerilor prezidențiale va avea darul să așeze un pic apele. Un scor sub 5% va arata că echipa cea nouă nu poate să îl substituie pe Băsescu, așa că în această situație, cred că marinarul nu se va retrage. De aceea, noua echipă are o sarcină foarte dificilă, de a demonstra că este capabilă să crească numărul de voturi.

4. Legat de mișcarea creștin democrată și conservatoare – nu văd cum aceasta s-ar putea constitui numai în jurul a câțiva intelectuali, așa cum nu văd cum s-ar putea constitui în afara acestora. Peste tot in lume, marile partide conservatoare sunt mișcari de tipul „grass roots” – cu multă participare populară. De aceea văd ca necesară cuprinderea oamenilor din Alternativa Dreapta dar și a altor creștini ne-afiliați politic în orice proiect de platformă conservatoare. Cu alte cuvinte, este nevoie de simbioză între doctrinari, vulgarizatori și oameni de rând, care își doresc prosperitatea și civilizația occidentală, fără a prelua elementele sale decadente.

5. România are priorități diferite de cele ale Statelor Unite sau Germaniei, de exemplu, și de aceea, în politica de astăzi, purismul doctrinar ar trebui dublat de pragmatism. Spitale, școli performante, rețeaua de autostrăzi, trenuri de mare viteză, birocrație simplificată, securitatea cetatenilor sunt tot atat de necesare pentru supraviețuire precum traditiile, valorile familiei, patrotismul, democrația, libertatea individuală.

6. La final spun numai atât – un partid care nu are democrație internă nu poate să aibă comportament democratic în exterior. Stabilirea candidaților prin manevre, jocuri de culise, nepotisme sau prin impunerea lor de sus în jos nu este conservatism. Aici este un lucru la care mai toate partidele de la noi ar trebui să mai lucreze.

7. In fine, o notă personală – în următoarele două luni voi fi mult mai puțin prezent cu comentarii despre România. Este foarte posibil să fiu implicat în campania din Canada pentru alegerile federale. (Știți voi, trebuie dat jos Justin Trudeau…). Cum fostul meu partid de acolo, conservator, a deviat recent spre progresism, cel mai probabil voi fi alături de nou aparutul Partid Popular Canadian (un fel de PMP!), condus de Maxime Bernier. Va voi ține la curent, în limita timpului disponibil.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCititul printre rânduri
Articolul următorSorbona contra Teleorman
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.