Votul prin corespondență, o soluție parțială la o problemă prost pusă

0
162

Alegerile din noiembrie 2014 au readus în atenția opiniei publice și a politicienilor problema votului în cazul românilor din diaspora. Cozile de zeci de ore, numărul mic de secții de votare, piedicile puse – în mod voit sau nu – de către oficiali au generat revolta românilor din diaspora și i-au indignat pe mulți dintre românii din țară. Printre propunerile de rezolvare a acestei situații se vorbește tot mai frecvent de introducerea unei forme moderne și civilizate de votare: fie votul electronic, fie cel prin corespondență. Concentrarea pe forma votului a pus însă în umbră o dezbatere esențială : reprezentativitatea diasporei în Parlament.

Se știe că în afara țării locuiesc aproape cinci milioane de români (peste trei milioane în Europa, peste un milion în cele două Americi). Un număr impresionant de voturi potențiale care pot deveni o masă electorală critică – în caz de mobilizare masivă – și pot da peste cap orice sondaj pre-electoral și calcule politice făcute în țară.

Evident, partidul care va decide asupra modului de votare, făcând pe placul diasporei, ar avea mult de câștigat. Tocmai de aceea, partidele din Parlament încearcă să atragă de partea lor acest capital politic sau dimpotrivă, să anuleze efectele acestei forțe electorale. O dovadă în acest sens : o versiune propusă în ianuarie 2015 de către Mișcarea Populară, prin deputatul Eugen Tomac, a fost respinsă în bloc de PSD și de PNL. Problema s-a reluat, ambele partide încercând să-și impună propria versiune.

În al doilea rând, așa cum s-a dovedit în noiembrie 2014, românii din diaspora au capacitatea de a-și influența rudele și prietenii din țară. Partidul care se poate lăuda că a rezolvat problema votului diasporei pe placul acestora, poate conta deci și pe un important sprijin intern.

Știindu-se că românii din afară sunt cu precădere simpatizanți ai dreptei, a da șansa diasporei să voteze comod ar părea o sinucidere politică pentru stânga. Și totuși, paradoxal, implementarea votului electronic s-ar putea întoarce în favoarea PSD.

Așadar, la viitoarele alegeri, este posibil să votăm în sufragerie, cu computerul în față, la o cafea. Nu vom mai fi simți frustrare că nu am putut vota; automat, va dispărea și mobilizarea de la alegerile din trecut. Vom crea mai puține grupuri Facebook, vom da mai puține telefoane sau e-mailuri  către cei de acasă.  Avantaj PSD.

Cât despre numărul mare de votanți de afară, influența acestora se poate anihila foarte ușor, prin menținerea unui număr mic de reprezentanți (4 deputați). Spre comparație, minoritățile naționale au garantate 17 locuri în Parlament, chiar dacă reprezintă uneori numai câteva mii de oameni! În prezent, trei milioane de români care lucrează în Europa sunt reprezentați de un singur deputat, tot așa și milionul de români din Americi. Din această cauză, nici nu contează dacă vor vota un milion sau numai zece mii de alegători, tot un singur deputat vor alege. Influența diasporei asupra procesului legislativ va fi practic neglijabilă.

Votul electronic poate  conta în mod decisiv la alegerea președintelui, căci acolo vorbim de un vot direct, unde fiecare opțiune individuală se contabilizează. Dar, din păcate, Constituția actuală îi conferă președintelui un rol cu multe limitări, uneori formal și decorativ. Marile jocuri se fac, așa cum vedem zilele acestea, în Parlament. Or, tocmai acolo, vocea diasporei este slab auzită. Prim-ministrul este și el ales de majoritatea simplă a deputaților și nu în mod direct, de populație. Degeaba ne agităm pentru votul electronic sau prin corespondență, dacă nu înțelegem că Parlamentul și Guvernul dețin 90% din putere în România. Nu ne plac parlamentarii actuali, de acord, dar asta nu înseamnă că puterea legislativă va dispărea prea curând.

Ca să oferim diasporei o voce care să conteze, ar trebui mărit semnificativ numărul de deputați care să o reprezinte; în plus, aceștia trebuie să poată fi aleși din rândul celor care locuiesc în afara țării. Imaginați-vă că românii din Spania ar avea un deputat care locuiește în Spania, la fel cei din Italia, Franța, Germania și Marea Britanie, SUA și Canada etc. Cu totul altfel ne-am mobiliza la alegeri, iar puterea de influență a diasporei ar începe să fie simțită. Politicienii care ar dori să ne facă să tăcem știu aceasta și, de aceea, încearcă să ne țină departe de procesul decizional, acordându-ne unele concesii, dar lăsându-ne să ne jucăm de-a alegerile pentru numai patru deputați și un președinte decorativ.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentGestiunea popularității 
Articolul următorAngoase moderne
Blogovici
Initiatorul proiectului este vechi colaborator al revistei Pagini Românești din Montreal, fost candidat în alegerile federale canadiene, individ cu o formație stiintifică, antreprenor și mai ales, un om visător, cu idei preconcepute și multe defecte. Da, ați ghicit. Eu eram.