Tot ce se întâmplă zilele astea in România – începând cu moțiunea și continuând cu negocierile pentru formarea unui nou guvern – trebuie interpretat în lumina campaniei electorale prezidențiale. Altfel nu vom înțelege nimic.
Moțiunea a fost introdusă și a trecut tocmai pentru acest motiv. Victoria moțiunii este a doua mare iluzie optică a anului, care i-a facut pe naivi să creadă că au scăpat de PSD.
Prima iluzie optică a fost rezultatul alegerilor europarlamentare din 26 mai, atunci când s-a spus că PSD și ALDE și-au pierdut legitimitatea și ar trebui să plece de la guvernare. În vara, PNL a introdus o moțiune și, supriză pentru cei mulți, aceasta nu a trecut. De ce nu a trecut? Simplu: pentru că, independent de rezultatele de la europarlamentare, parlamentul României rămăsese cu exact aceeași componență rezultată din alegerile din decembrie 2016. Adică PNL avea tot 20%, USR tot 8%. De unde era să treacă?
Acum, în octombrie, noua moțiune a fost introdusă tot de PNL pentru că boss-ul Iohannis trebuia să-și ridice capitalul electoral la prezidențiale, să arate publicului că el e eroul care lupta cu „ciuma roșie”, după ce în cei 5 ani de mandat a cam lăsat-o să-și facă de cap. Și surpriză, de data asta, jupânii Ponta și Tăriceanu au avut alte interese- adică să scape de Dancila și să recapete controlul PSD, asa ca au trecut de partea „poporului”. Scosul castanelor cu mâna altuia (Iohannis). Fain! Plus, după cum vedem acum la negocieri, un bonus! Să îi arătăm lui Iohannis că jocul nu va ieși cum vrea el.
Cam asta e tot. Parlamentul României este, repet, același. PNL are tot 20%, USR tot 8% etc. Cum să iasă un guvern stabil fără Ponta, PSD și ALDE?
Negocierile pentru formarea guvernului vor avea loc în aceeași notă – fiecare partid se va gândi în primul rând la folosul propriu. Ce cred că se va întâmpla mai departe:
1. Iohannis a desemnat ca premier, previzil dealfel, pe Ludovic Orban de la PNL, încercând să își țină angajamentul de a numi „guvernul meu”, măcar acum la sfârșit de mandat, cu gândul de-al obține pe al doilea.
2. Vor urma 10 zile de negocieri intre partide pentru a obtine sustinerea guvernului PNL si a propune parlamentului lista de miniștri. Se va ajunge pe 24-25 octombrie.
3. Fără voturille PSD, ALDE și Ponta, guvernul propus nu are cum să treaca de votul Parlamentului. Mai mult, nu e sigur nici că USR va susține acest guvern, pentru că nici ei nu doresc să îi facă lui Iohannis cadou un nou mandat, fără luptă. (Ce-i drept, dacă mai apar dezvaluiri despre Ponta asa cum au fost cele despre Barna, e posibil să apară mai multă flexibilitate…)
4. Cu prima popunere picată, Iohannis va trebui să caute un alt premier. Vor urma alte discuții și alte zile pierdute. Vom trece de 1 noiembrie și în fine, cu o săptămâna înaintea turului I, Iohannis va scoate din pălărie un alt nume.
5. Alte 10 zile se vor scurge, cu alte negocieri pentru formarea guvernului. Între timp va avea loc turul I al prezidențialelor. Abia acum, după ce se va ști cine cu cine intră în finală, va avea loc votul în parlament pentru a doua propunere de guvern. Și abia acum se vor negocia cu adevărat atât susținerea guvernului cât și a candidaților pentru turul II. Pentru că cel mai probabil, afară de PNL și USR nimeni nu dorește cu adevarat alegeri anticipate.
6. În tot acest răstimp, Viorica Dancilă va continua să exercite funcția de prim ministru și va lua ce măsuri va crede de cuviință, spre a face plăcere electoratului propriu, după principiul: „După mine, potopul”.
Între timp, cine pierde sigur? România.
A cui este vina? A partidelor? Da și nu.
Dar inainte de toate, este vina unei Constituții prost făcute, care din 2004 încoace generează criză după criză.
Statul român este la ora actuală disfuncțional. Lupta nu trebuie dusă contra atat contra unui partid, ci împotriva unor structuri prost facute, bazata pe o Constituție șchioapă. Însuși faptul de a negocia guverne în preziua alegerilor prezidențiale este o aberație, ceva care nu ar fi trebuit să se întâmple într-un stat normal.
Schimbarea pesediștilor cu liberali sau useristi, fără o schimbare a structurilor statului, fără echilibrarea puterilor și eliminarea anacronismelor, fără redefinirea rolului președintelui, fără eliminarea aberațiilor din legea electorală nu va duce decât la același gen de probleme. Pleacă unii, vin alții, dar blocajele și implicit circul vor rămâne. Vom avea doar oameni noi pe structuri vechi.
(VA URMA – „Ultima soluție, înc-o Constituție”)
