Noi tocmai ne luptam pentru drepturile omului….când s-a întâmplat accidentul acela de circulatie…
Noi eram foarte preocupați să le închidem gura iudeo-creștinilor retrograzi cu al lor Dumnezeu primitiv și luptam pentru dreptul de a crede în modernul Allah.
Noi eram ocupați să boicotăm catedralele și ceream să se construiască mai multe moschei.
Tocmai ne luptam ca femeile de pretutindeni să poată sa-si elimine neîngrădit nedoritul embrion. Și tot noi luptam contra avortului selectiv al fetelor nenăscute. Egalitatea sexelor trebuie sa fie asigurată înca de la ne-naștere….Sa avem toti drepturi egale de a fi avortați…
Noi tocmai ne luptam pentru dreptul copilului născut de a fi crescut de statul care pe toate le știe mai bine și nu de părinții cei inapoiati…
Noi tocmai luptam pentru dreptul femeilor de se dezbrăca în public și a nu se supune nicidecum soțului si luptam pentru dreptul femeii de a purta hijab și de a se supune total bărbatului.
Noi eram foarte ocupați sa apărăm libertatea de expresie – de a-l înjura pe Dumnezeu si sa închidem gura bigotilor care sunt de partea lui.
Noi tocmai insistam să dam bărbatului care se crede femeie dreptul de a intra în toaleta fetelor, ca să nu se simta exclus din societate și să le acuzăm de homofobie pe fetele de liceu cei ce s-ar simți jenate…
Noi eram foarte ocupati cu boicotarea petrolului murdar din Alberta, ca sa îl putem importa pe cel curat, din Arabia Saudită…
Noi eram preocupați să salvăm planeta care se încălzește cu jumate de grad pe secol pentru a asigura un viitor luminos copiilor pe care nu vrem să îi nastem…
Noi mai luptam pentru legalizarea fumatului de marijuana, ca sa dăm tinerilor o șansă sa cunoasca extazul religios.
Dar a apărut, ca din senin, camionul de la Nisa și ne-a întrerupt puțin din treaba noastră. A trebuit să scoatem tricourile alea cu “Je suis”…. abia uscate după Bruxelles ca sa scriem “Nice” în locul lui, am dat like și share pe Facebook ca să nu ne acuze nimeni că nu simțim durerea, am vărsat chiar și o lacrimă la televizor, am depus flori, am condamnat terorismul. Ce-or mai vrea unii să facem mai mult de atât? Oricum, în trei zile totul va trece și nimeni nu își va aduce aminte. Așa a fost și cu chestia ailalta, de la Paris. Și așa o să fie si cu altele de acum incolo…
Bun, acum că s-a terminat, ne lăsați să revenim la treburile noastre? Să ne continuăm lupta pentru libertate – libertatea de a închide gura celor ce gândesc diferit!
Va rugăm nu ne deranjați! Noi vă construim viitorul!
