Îi văd în fiecare zi pe srada, la câteva blocuri de zona unde locuiesc. Printre ei, nu sunt mai deloc copii și femei, ci numai tineri bărbați între 16-30 de ani. Sunt din ce în ce mai mulți, stau pe treptele blocurilor, fumând și vorbind gălăgios, formează ciorchini în fața supermarketurilor. Unii cerșesc, într-o manieră destul de agresivă, tăindu-ți calea. Au apărut literal peste noapte – acum două luni nu era nici unul, acum sunt cu zecile, numai la mine in cartier. Ei sunt viitorul Europei.
Au apărut odată cu schimbarea guvernului spaniol, după ce Mariano Rajoy, liderul partidului popular, omul care a ținut emigrația necontrolată în frâu și i-a pus la punct pe separatistii catalani, a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură și înlocuit cu socialistul Pedro Sanchez. Primele măsuri ale noului prim ministru? Mărirea impozitelor și anunțarea unei politici „open doors” față de miile de „refugiați” care trec Mediterana spre Europa. Ca orice bun socialist, și don Pedro este foarte generos cu banii publici și cu sacrificarea confortului altora, la fel ca vedetele de la Hollywood sau în general toată burghezia socialistă – „la gauche caviar” – care au toți case înconjurate cu garduri înalte, sisteme de alarmă sofisticate și paznici la poartă, își dau copii la școli „bune” (adică fără negri și latino), și care nu ar primi în palatele lor nici un emigrant, documentat sau nu. Dar care iată, strigă în gura mare „lăsați-i să între!”.
Este exact la fel că povestea cu Trump, omul Rusiei (oare cine își mai aduce aminte de unde a pornit? Va spun eu – de la niște hackeri care au descoperit că Mme Clinton și echipa ei îl săpau discret și la greu pe Bernie Sanders – deci nici o treaba cu Trump! – Odată prinși cu mâța în sac au început să faca galagie până când lumea a uitat complet de unde s-a plecat).
Tot așa se pun problemele cu refugiații din ultima generație. Aproape nimeni nu mai își aduce aminte de unde a pornit valul și de ce ar trebui Europa sau Statele Unite să primească neîncetat Latinos din America Centrală și africani. Toată povestea cu „migranții nedocumentați” a început în septembrie 2015, când pretextul a fost că trebuie să facem ceva pentru refugiații de război din SIria. Între timp, Siria s-a mutat în Africa, războiul a devenit sărăcie, refugiații au devenit emigranți fără documente, dar retorica stângistă și globalistă a rămas aceeași – trebuie să primim cât mai mulți, dacă se poate, chiar pe toți, tovarăși!
Cei din Africa de Nord trec clandestin Mediterana, ajutați de ONG-uri subvenționate de nimeni altul decât campionul democrației globaliste, nea Georgică.
Tot ce vedem și auzim în mass media pe acest subiect este o imensă isterie colectivă, care asurzește orice argumentare de bun simt. Oricine se opune emigrației (repet, ilegale și necontrolate) este automat etichetat drept rasist sau fascist. Chiar dacă respectivii nedocumentați nu mai fug de război, și nici nu folosesc mijloace pașnice sau civilizate ca să între în țările gazdă. Chiar dacă forțează granițe, iau cu asalt punctele de frontiere, dau cu pietre, aruncă cu excremente în poliție etc (cum se întâmplă la Ceuta și Melilla în Spania).
Spania este acum confruntată cu un val de invadatori, deviați aici în urmă refuzurilor Italiei de a-i primi și a politicii „open borders” a noului șef de guvern. În mod normal asta s-ar numi agresiune, iar țară agresată ar avea dreptul să-și apere cetățenii și frontierele cu toate mijloacele legale, incluzând forța armata. Dar nu, nu mai trăim timpuri normale.
Așa cum ne arată un domn foarte bine educat din America, granițele ar trebui să dispară, pentru că odată cu ele ar dispare și sărăcia. Argumentația sa este halucinantă. Rătăcit în lumea imaginară a bibliotecii, complet detașat de viață reală, îți poți pierde ceea ce nici un milion de cărți nu îți pot da înapoi – bunul simț. Acest cercetător neglijează faptul elementar că tocmai frontierele (adică un spațiu delimitat prin legi, cultură, valori și bineînțeles forțe de ordine) protejează etica muncii, pacea socială, inițiativa economică și implicit prosperitatea, în timp ce eliminarea lor bruscă (utopia dragă globalistilor) nu ar duce decât la epidemii, dezordine socială, nerespectarea legilor, prăbușirea valorilor sociale și implicit sărăcie pentru toți.
Dar dupa cum vedem, înainte de dizolvarea granițelor, are loc în mod necesar dizolvarea bunului simt și distrugerea sigură si nu tocmai lentă a sistemului imunitar al societăților care cândva au constituit civilizația.
Astăzi, politicienii din Europa se scuză că nu sunt gazde suficient de bune pentru hoardele de invadatori, iar populația locală, eliberată sexual și fericită că poate fuma marijuana la liber ridică din umeri, indiferentă la prăbușirea civilizatiei care are loc sub ochii lor.
