De mai bine de 8 luni, la Casa Albă s-a instalat noul preşedinte, omul care dă zilnic fiori întregii planete. Constat cu stupoare cum aceeaşi “parerologi” (jurnalişti sau analişti) care nu au înţeles nimic din campania electorală de anul trecut, şi au “prevăzut” că Trump nu are cum să câştige, sunt astăzi speriaţi că noul preşedinte o să pornească al treilea război mondial. Şi va începe cu China, cu Coreea de Nord, cu Venezuela, cu Rusia, cu cine s-o găsi!
Va amintiţi de discuţia telefonică dintre Donald Trump şi preşedinta Taiwanului, care l-a felicitat pentru victoria în alegeri? Acest moment a surprins neplăcut China, şi a dat fiori specialiştilor în politica externă. A fost un episod prin care Trump a „zgâlţâit” bine vaporul status-quo-ului, faimoasa „One China policy”, la care au aderat din 1979 încoace toţi preşedinţii americani, în timp ce făceau bine-merci comerţ cu arme cu guvernul de la Taipei…Conform respectivei politici, guvernul de la Beijing este considerat unicul guvern legitim al întregii Chine, iar Taiwanul este văzut ca un guvern ilegitim. Şi totuşi, Trump îndrăznea să stea de vorbă cu şeful unui stat “ilegitim”! Ce se întâmplă, tovarăşi? Noul locatar de la Casa Alba nu ştie politică externă? Să ne aşteptăm oare la o declaraţie de război? Cât mai este până când China o să bombardeze Wal Mart-urile din State (unde îşi vinde marfă) sau SUA vor bombarda fabricile Apple şi GM din Guangzhou?
Problema este că aceşti analişti, formaţi în şcolile de jurnalism progresist, nu înţeleg lumea din care provine Trump şi nici temperamentul său. La fel ca şi Sir Winston Churchill, redevenit tânăr la 70 de ani când a preluat şefia guvernului britanic, Donald este cu adevărat el însuşi numai în mijlocul conflictului, al controversei şi al situaţiilor de criză (Şi Churchill a fost mare în primul mandat de prim ministru, cel de pe timpul războiului, dar mediocru în al doilea). Folosind tactica culturistă a arătării muşchilor, Trump vrea să redefinească poziţiile pe harta lumii, să arate tuturor cine are economie adevărată, bazată pe branduri serioase şi inventivitate (State Unite), şi cine rezistă doar prin mâna de lucru ieftină şi disciplinată (China). În principiu, Trump este pus pe afaceri, nu pe război, dar doreşte să le dirijeze în favoarea Americii, inversând tendinţa din ultimii ani, în care firmele americane au fost descurajate să se dezvolte în State şi au fost nevoie să îşi mute producţia în China. În continuarea aceleaşi strategii de repoziţionare, Trump amentinţă China că va examina politica acesteia de obligarea firmelor străine să cedeze secretele şi patentele de producţie. Şi totul vine exact în momentul când Chinei i se cere să intervină pe lângă Coreea de Nord să îşi oprească dezvoltarea armelor nucleare! Cum vi se pare această strategie? Poate China să refuze America, dacă riscă să îşi piardă principalul partener economic? Ceea ce pare gafă diplomatică pentru unii, este lovitură de maestru pentru alţii. Desigur, jocul este riscant, dar lui Trump îi place riscul. Toată viaţa a trăit cu el.
Donald Trump nu va fi înţeles nici mai departe atâta timp cât este analizat după manualele de politică. Aceşti analişti sunt capabili să prevadă comportamentul unor politicieni formaţi în aceleaşi şcoli cu ei, dar nu al unui businessman care învârte miliarde în lumea reală, pentru că nu au organele dezvoltate pentru a înţelege acest joc. Problema este că majoritatea oamenilor formaţi în Universităţi citesc cărţi şi articole, dar nu au făcut parte dintr-o afacere reală în viaţa lor. Unii nici măcar nu au vândut un stilou sau o limonadă. În consecinţă, lumea lui Trump le este complet străină.
Ce nu au văzut analiştii politici, nici în campanie, şi continuă să nu vadă nici acum? În lumea miliardelor, nu poţi să supravieţuieşti primind subvenţii de la stat pentru a scrie despre utopiii sociale sau teze de 200 pagini despre la ce capăt se bate cuiul şi de ce vineri urmează întotdeauna după joi. În lumea marilor afaceri, dacă planul de marketing nu-ţi reuşeşte, crăpi. Nu ai de ales. Nu există examene în toamnă. Marii afacerişti, care învârt miliardele, sunt obligaţi de piaţă să fie mai eficienţi decât analiştii politici, care au învăţat cel mult să explice un eveniment, eventual după ce s-a petrecut (şi asta, numai dacă sunt suficient de deschişi la minte).
Apariţia şi dezvoltarea fenomenului Trump a fost văzută corect de oameni din lumea afacerilor, precum Simon Sinek, Seth Godin, Jay Abraham, Dan S. Kennedy, Perry Marshall, specialişti în strategii de marketing, care ştiu ce înseamnă testarea pieții, construirea unui brand, folosirea principiului lui Paretto în gestionarea resurselor, a crea mişcări şi triburi de clienți. Pentru că aceştia nu trăiesc numai în bibilioteci, ci lucrează în lumea reală cu oameni adevărați.
„Trump va fi ales pentru ceea ce nu este – adică politician” spunea acum un an Simon Sinek, autorul cărţii “Starting with why”. Seth Godin, care a scris printre altele, „Triburi”, spunea, tot înainte de alegeri: „Trump se comportă de parcă ar fi citit toate cărţile mele”. Iar Perry Marshall în „Principiul 80/20 în Marketing” povesteşte despre importanţa de a polariza piaţa (sau electoratul), făcându-te urat de către unii şi adorat de alţii, şi de a-ţi utiliza inteligent resursele, timpul şi banii, acolo unde produc maximum de impact (ca de pildă, în statele „swing”). Toate aceste principii au fost urmate de Trump şi campania sa. De exemplu, Trump a cheltuit 5 dolari pentru un vot câştigător, jumătate faţă de cât a cheltuit Hillary Clinton pentru un vot pierzător. Aşa ceva nu reuşeşti dacă eşti un fraier. Omul joacă la masa miliardarilor de când se ştie, şi joacă tare. El a învăţat, în peste 40 de ani de afaceri la cel mai înalt nivel, să îşi formeze o echipa de învingători, chiar dacă trebuie să schimbe des primul unsprezece.
Ce se va întâmplă de acum încolo este clar: Statele Unite, şi nu China sau Rusia, vor dicta regulile în afacerile internaţionale. Donald Trump va aşeza piesele pe tabla de şah după cum îi place lui. Începând din 20 ianuarie 2017, liderii lumii se află într-un continuu examen, iar majoritatea nu ştie încă din ce manuale să înveţe.
